A șaptea dimensiune

Ospăţul dat de Dromohete pe banii poporului get în cinstea regelui macedonean căzut prizonier a avut urmări pacifiste. Din momentul primelor râgâieli de îndestulare şi până la sfârşitul tragic al zilelor lui, Lisimah n-a mai purtat război cu geţii. Într-un fel, nici nu prea avea cum, deoarece la doi ani de la chiolhanul pomenit, geţii […]

Aşadar, cum aminteam în episodul trecut, macedonenii n-au răbdat prea mult privaţiunile pământului pârjolit, deoarece geţii i-au snopit în mare viteză. Soarta prizonierilor a făcut obiectul unor dispute aprinse, în timpul cărora învingătorii şi-au aprins unii altora colibele, în ideea de a-şi impune, antic, punctul de vedere. Cuvântul regelui însă a avut greutate. Adică, deşi […]

În timp ce Agatocle, fiul regelui Lisimah, se pierdea în zare, geţii, pradă unor sentimente confuze, oscilând între regretul de a-l fi eliberat pe prinţişor şi bucuria de a mai slobozi câteva săgeţi în direcţia lui, geţii – zic – habar n-aveau ce-i aşteaptă. Şi, de fapt, ce-i aştepta? – ne întrebăm noi miraţi, necunoscând […]

Şi cum stătea el Lisimah pradă reveriei pe malul drept al bătrânului Danubiu, odată se dezmetici şi dădu două ordine scurte. Primul ordin, ajuns în capul regelui în ordinea importanţei lui, fu “Daţi-mi careva ceva de băut!”, iar al doilea fu, bineînţeles, “Cuceriţi Dacia!”. Luptele începură imediat şi se sfârşiră una câte una – cum […]

Într-o frumoasă dimineaţă de noiembrie, o minunată ploaie mocănească şiroia peste noroaiele Câmpiei Getice. Farmecul zilei era sporit de un frig năpraznic, de croncănitul unui stol de corbi oportunişti şi de lipsa oricăror perspective reale de confort. Era prin anul 300 înaintea erei noastre – de fapt, anul 300 pur şi simplu, deoarece nu se […]