A șaptea dimensiune

Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă. Dacă sunteţi înclinaţi să daţi crezare axiomei anterior amintite, înseamnă că sunteţi nedus la biserică. Când Dumnezeu nu vrea, ori nu poate să îndeplinească minunea, există o cale mai bună de a face plinul. Social-democraţia de partid şi de stat.

Uite-aşa: se ia un bunic sau, mă rog, o bunicuţă sastisită de aroganţa prim-ministrului. Se mai ia o droaie (o grămadă, ca să fim mai exacţi) de băieţi cu trăistuţa goală, băieţi de-ai noştri, din popor, care de la fostul partid comunist, care de la fosta Securitate, care de la fosta miliţie sau fostul sindicat comunist, dar toţi, absolut toţi, predispuşi la un furt roşu, social-democrat. Şi se încropeşte un partid, evident social-democrat, adică al celor mulţi.

“Dar nu mai există un partid al celor mulţi!”, veţi exclama cu convingere. Depinde din ce punct de vedere priviţi problema. Mulţi poate însemna, statistic, cu cei mai mulţi bani, cu cele mai multe case, cu cele mai multe funcţii. Doar că cei mulţi trăiesc bine, nu aşa clamau comuniştii criminali, prin reprezentanţi. Faceţi parte din Famiglie, din Marea Famiglie Social-Democrată, chiar dacă bunul Dumnezeu s-a încăpăţânat să vă lase traista goală, dar s-o umple de conturi, case şi amante pe a unor tovarăşi din Marea şi Fericita Familie Social-Democrată.

Dreptatea social-democrată cere sacrificii. În timp ce parlamentarii au pensii speciale, olimpicii României emigrează, pentru că acelaşi Dumnezeu, al celor mulţi, a hotărât că nu contează cum şi-a umplut traista alesul celor mulţi, contează doar delirul verbal al hoţilor, care sunt, nu-i aşa, aleşii Divinităţii şi merită să trăiască bine.

Aşadar, Partidul (Social Democrat) şi Dumnezeu este un binom (ca să preiau un termen vehiculat de lingăii ciumei roşii, deşi am mari dubii în privinţa înţelegerii de către “cei mulţi” a noţiunii de binom: sumă sau diferenţă de doi termeni, în matematică) care asigură celor aleşi amante tinere (cărnică fragedă), bani fără număr în conturi, palate, vile şi case pentru 20 de generaţii, plus un job la stat unde freci menta, dar iei camioane de bani, iar “celor mulţi” spălări periodice de creier la Mafia TV (Antena 3 şi România TV), acolo unde află ce “buni şi drepţi” sunt aleşii, dar mai ales cum se sacrifică ei pentru binele celor mulţi, atunci când le dau 20% la pensii şi salarii, iar inflaţia, în aceeaşi perioadă, este 25%, toate aceste “binefaceri” fiind făcute între un sex oral oferit alesului de amanta fragedă şi o degustare de icre negre, la un local unde numai intrarea înseamnă salariul mediu din România pe un an (dar, nu-i aşa, dacă eşti mafiot, trebuie să te respecţi; altfel te confundă lumea cu un pârlit de cetăţean obişnuit, care trage din greu pentru un salariu de mizerie).

Ar mai fi o singură întrebare pentru “cei mulţi”: sunteţi siguri că binomul Partidul (Social Democrat) şi Dumnezeu nu funcţionează şi pe lumea cealaltă? Nu de alta, dar mai citesc uneori aberaţii de genul “Las’ că vor da socoteală după moarte!” sau “Are Dumnezeu grijă!”. Revenind la începutul materialului, s-ar putea spune că, din prea multă grijă divină, Partidul (Social Democrat) a devenit, în mintea unor spălaţi pe creier, partidul lui Dumnezeu sau că Dumnezeu şi-a făcut Partid Social Democrat (PSD = ciuma roşie) în România.

Citeste si articolele:

• Cum a fost jefuita Petromidia de mafia PSD-ista, inainte de a fi vanduta pe nimic
• Cum dadea mafia PSD-ista cupoane la tot cartierul, de-au disparut intreprinderile de stat una cate una
• Cum au cumparat fostii securisti si comunisti Romania, bucata cu bucata
• Un episod din jaful PSD-ist: afacerea CARITAS
• Cum colcaia PSD-ul de agenti KGB in anii 1990