Zahărul în Europa (Franţa) şi Napoleon – puţină istorie
luni, decembrie 30, 2024 21:30
La începutul secolului al XIX-lea, zahărul nu era un element de bază în alimentaţia europenilor (francezilor), era un lux. Cei săraci nu şi-l puteau permite.
În 1806, blocada navală a Marii Britanii a întrerupt aprovizionarea Franţei cu trestie de zahăr. Zahărul a devenit rar. Prețurile au crescut. Și au izbucnit revolte. Nu pentru pâine, ci pentru zahăr. Aceasta a fost o criză națională. Și Napoleon a jurat că nu va lăsa absenţa zahărului să-i destrame imperiul. Şi iată ce a făcut.
Zahărul Europei provenea din colonii precum Saint-Domingue (Haiti de azi), care furnizau 70% din zahărul Franței. Acest comerț a alimentat bogăția Franței până când s-a întrerupt.
Două perturbări masive au lovit aprovizionarea cu zahăr a Franței: 1. Revoluția haitiană (1791–1804) a răsturnat cea mai profitabilă colonie a Franței. 2. Blocada Marii Britanii (1806) din timpul războaielor napoleoniene a întrerupt importurile. Zahărul a devenit atât de rar încât au izbucnit revolte. Napoleon a trebuit să acționeze. Rapid.
De ce a fost zahărul atât de important? Dincolo de îndulcirea ceaiului și a produselor de patiserie, zahărul a conservat alimentele și a alimentat comerțul. Fără el, Franța s-a confruntat cu un dezastru economic. Așadar, Napoleon a apelat la știință pentru răspunsuri, iar soluția a venit dintr-o sursă neașteptată: sfecla de zahăr.
Ideea nu era nouă la acea vreme. În anii 1740, chimistul german Andreas Margraff a descoperit că zahărul poate fi extras din sfeclă. Dar a fost o problemă, era ineficientă și costisitoare. Studentul lui Margraff, Franz Karl Achard, a schimbat asta.
Achard a îmbunătățit extracția zahărului din sfeclă și chiar a construit prima fabrică de zahăr din sfeclă din lume. Odată ce a găsit o modalitate eficientă și ieftină de a extrage zahărul din sfeclă, i-a oferit lui Napoleon două blocuri de zahăr solid pe care le-a făcut. Napoleon a văzut în aceasta o oportunitate și a folosit-o.
Napoleon a transformat zahărul din sfeclă de zahăr într-o prioritate națională. El a oferit recompense pentru descoperirile științifice și subvenții pentru fermierii dornici să cultive sfeclă. El a creat chiar școli pentru a pregăti muncitorii și fabrici pentru prelucrarea sfeclei. A fost o operațiune la scară industrială.
Rezultatele? Până în 1815, Franța avea: 79.000 de acri de teren agricol dedicat sfeclei de zahăr; peste 300 de fabrici care prelucrau zahărul din sfeclă. Ceea ce a început ca o tactică de supraviețuire în timpul războiului, a transformat Franța într-o putere mondială a producătorilor de zahăr. Dar lucrurile nu s-au oprit aici.
Apetitul lui Napoleon pentru zahărul din sfeclă a remodelat piețele globale. Dintr-o dată, producția de zahăr nu s-a bazat exclusiv pe plantațiile tropicale. Costul zahărului a scăzut, a trecut de la un lux pentru cei bogați la un produs de bază de uz casnic. Și această schimbare nu s-a încheiat cu Napoleon.
Astăzi, 35% din zahărul mondial (din 130 de milioane de tone produse anual) provine din sfeclă de zahăr. Pariul industrial al lui Napoleon a creat o industrie a zahărului cu totul nouă. Şi încă simțim efectele acesteia după 200 de ani.
Napoleon a transformat o blocadă într-o descoperire. El a transformat o criză într-o oportunitate de inovare, demonstrând că disperarea poate conduce la invenție. Ceea ce a început ca o soluție de război a schimbat pentru totdeauna agricultura, economia și ceea ce mâncăm.
Apetitul lui Napoleon pentru zahărul din sfeclă a remodelat economiile și a făcut ca dulceața să fie accesibilă tuturor. Deci, data viitoare când adaugi zahăr în cafea, ar trebui să-i mulțumești lui Napoleon.
Informaţii preluate de pe platforma X (contul lui Glenn Keopke; vedeţi link-ul de mai jos).
https://x.com/LogTech1999/status/1873733870149115917
Citeste si articolele:
