În căutarea timpului pierdut în şcoală
vineri, ianuarie 12, 2024 20:39
Stephen W. Hawking, Scurtă istorie a timpului: de la Big Bang la găurile negre
Pentru cei care au fugit de matematică în liceu, pentru cei pe care spaima de Gauss, Newton şi Einstein i-a făcut studenţi la Drept, pentru cei pe care ecuaţiile lui Maxwell i-au alungat la Litere şi Geografie, pentru cei pe care calculul diferenţial şi matricile i-au împins la Jurnalism, Filozofie şi ASE, chiar şi pentru cei pe care ecuaţia de gradul doi şi radicalii i-au făcut fotbalişti, în fine, pentru toţi acei umanişti fugari din faţa fracţiei şi a geometriei, care şi-au dorit în secret să înţeleagă ştiinţele naturii, dar s-au temut de ele ca de foc, există veşti bune: a apărut o carte.
Scurtă istorie a timpului poartă semnătura unui fizician de geniu care, dintr-un cărucior cu rotile, a prevăzut prin calcul existenţa găurilor negre. Stephen Hawking este considerat de mulţi laureaţi ai Premiului Nobel cea mai spectaculoasă minte a secolului XX. Din fericire, în Scurta istorie el nu-şi pune această minte cu cititorii, ci, dimpotrivă, face un splendid efort de simplificare şi îmblânzeşte pentru neiniţiaţi formulele inaccesibile şi misterioase ale universului.
Scurtă istorie a timpului este, de fapt, o istorie a teoriilor care au încercat să explice timpul: o excursie formidabilă prin galaxia sclipitoare a inteligenţei pure.
Avându-l ghid pe Hawking, timpul trece uşor. Călătoria printre stele şi teorii se desfăşoară cu viteza luminii, depăşită, din când în când, doar de viteza gândului. Aventura savanţilor începe filozofic şi continuă în stratul rarefiat al matematicilor superioare, Timpul prinde formă, capătă substanţă, poţi privi la el şi aproape că-l poţi pipăi.
Generaţii de fizicieni celebri, organizaţi într-o ştafetă a geniilor, avansează la fiecare secol cu paşi mici, dar de mare fineţe. Salturile vin neaşteptat şi sunt o combinaţie de noroc şi premeditare. Ca să explice timpul, oamenii au fost nevoiţi să explice mai întâi universul.
Dedesubturile materiei şi antimateriei, paradoxurile relativităţii, principiile bizare de excluziune, de incertitudine şi de multe alte feluri, povestite de Stephen Hawking, fac din fioroasa Fizică o ţară a minunilor.
Dacă mă întrebaţi acum, la finalul cărţii, ce este timpul, nu sunt sigur că ştiu ce să răspund. Dar pot să vă asigur că voiajul în căutarea lui face toţi banii. („Academia Caţavencu”, nr. 685/2005)
Citeste si articolele:
