Cum a blocat V.A. Stanculescu anchetarea celor vinovati de masacrul din decembrie 1989

joi, ianuarie 5, 2017 11:03

Cum a blocat V.A. Stanculescu anchetarea celor vinovati de masacrul din decembrie 1989Cine a fost generalul V.A. Stănculescu

Capcana din Cairo

Primul episod al relatării noastre s-a consumat aproximativ prin anii 1975 – 1976, când Stănculescu era șeful Direcției Economice a MApN. Aflat la Cairo, va fi contactat de un agent MI – 6 (spionajul britanic), căruia i-ar fi desconspirat date secrete privind vânzări de armament și tehnică militară din Republica Socialistă România (RSR) în Orientul Apropiat. Cel puțin, asta susțin contraspionii noștri din Egipt, în baza unor probe electronice, obținute prin TO (tehnică operativă). Întors în țară, Stănculescu va fi dat în urmărire informativă, de către DSS (Direcția Securității Statului). Lucrarea informativă a avut ca scop recrutarea sa de către Securitate. Or, pentru asta, recrutarea trebuia să fie aprobată de Secția militară a CC (Comitetul Central), cu asenetimentul generalului Ilie Ceaușescu (fratele dictatorului – n.m.), șeful Consiliului Politic Superior al Armatei.

O istorie încă neoficială

După ce a obținut aprobările de rigoare, gen. Dumitru Gherguț, șeful Contrainformațiilor, l-a recrutat pe Stănculescu în Direcția IV, iar contactele sale cu englezii au fost prezentate lui Ceaușescu cu un “joc operativ” inițiat de Securitate. Gherguț a fost numit la cârma Direcției în 1966, avându-i ca locțiitori pe gen. Gheorghe Băleanu și pe col. Gheorghe Zagoneanu. După transferul celor doi locțiitori la DIE (Direcția de Informații Externe), urmează la locțiitori generalii Nuță și Moț. După mutarea generalului Gherguț într-o altă comandă, Nuță promovează la șef al Direcției IV și în această funcție va lucra personal cu Stănculescu, fiind și perioada când România comunistă se implica din ce în ce mai mult în comerțul cu armament, precum și în sprijinul acordat organizațiilor teroriste. După fuga generalului Pacepa, Nuță va fi numit adjunct al ministrului de Interne și, la scurtă vreme, șeful IGM (Ispectoratul General al Miliției). Generalul Moț va fi mutat la DIE, unde va organiza UM 0195 Y, de contrainformații externe, având 451 de ofițeri și subofițeri în subordine. Scopul acestei unități conduse de Moț era acela de a-l lichida pe Pacepa, cu sprijinul logistic al unor organizații teroriste palestiniene.

Penetrarea Armatei de către Securitate

După numirea gen. Nuță la IGM, la cârma Direcției IV va fi adus gen. Vasile Gheorghe, cu care Stănculescu va colabora strâns. Vânzările de armament erau cunoscute de către șeful Marelui Stat Major și de ministrul Apărării. Stănculescu se va ocupa personal de Operațiunile Valutare Speciale (OVS), adică de comisioanele percepute din tranzacțiile cu armament, ale întreprinderii Romtehnica, avanpostul Direcției Înzestrare a Armatei. Totul se desfășura sub controlul nemijlocit al Direcției IV a DSS. Întreaga structură conspirată a Direcției de Informații a Armatei (DIA), care coordona activitățile Romtehnicii și ale Direcției Înzestrare, și care nu era cunoscută decât de șeful M. St. M. și de ministrul Apărării, a fost raportată, de Stănculescu, gen. Vasile Gheorghe. Acest secret explică în mare măsură subordonarea ocultă a Armatei și penetrarea DIA de către Securitate, cât și evoluția bizară a evenimentelor din decembrie 1989.

Cheia eliminării lui Nuță

Stănculescu recunoaște în interviul din Ziua că Elena Ceaușescu s-a implicat personal în canalizarea informațiilor externe exclusiv spre Securitate. ”Mă refer în special la probleme de cadre, chiar și în problema cadrelor militare, precum experții militari și atașații militari în exterior. În fapt, împreună cu Ministerul de Interne și DSS, Elena Ceaușescu a vrut să desființeze Armata ca element de reprezentar în exterior.” Dosarul de racolare a lui Stănculescu a rămas, din câte se pare, în custodia generalului Nuță. De aici și opinia unor instanțe militare că Stănculescu nu este străin de prăbușirea elicopterului în care zbura Nuță la 23 decembrie 1989, după ce a fost arestat la Deva și transportat, pe calea aerului, spre Sibiu. Oficial, Direcția Contrainformații urmărea protecția și asigurarea informativă a tuturor unităților militare din țară, cu excepția batalionului 0404 din Buzău – comandamentul DIA. Batalionul 0404 era însă penetrat de Stănculescu, prin funcția de șef al Înzestrării Armatei, pe care o avea la Revoluție.

O cheie a mascaradei din decembrie 1989

Evenimentele din decembrie 1989 acreditează pe bună dreptate bănuiala că informațiile achiziționate de DIA n-au ajuns nici la șeful direcției, contraamiralul Ștefan Dinu, și nici la șeful compartimentului informativ-operativ, col. Paul Șarpe, conducătorul “Rețelei 246-internă”, ci la generalii Stănculescu, Eftimescu, Militaru și Hortopan. O bună parte din acțiunile de reprimare a Revoluției, puse la cale de falangele Securității fidele lui Ceausescu, vor fi atribuite lucrătorilor DIA, de unde și sintagma de securiști-teroriști, consacrată în zilele acelea. Se pare că până la 24 decembrie 1989, Stănculescu încă mai intenționa să-i scoată din țară pe Ceaușești. Mai există copia unui fax, ascunsă exact unde trebuie, și trimis de Stănculescu la Hamburg, în care cere nemților una dintre cele două aeronave prezidențiale Boeing, aflate în revizie, în Germania. Și mai stim că pe 22 decembrie 1989, în jurul orelor 22, generalii Hortopan și Militaru au sustras mai multe materiale din incinta sediului central al Direcției IV Contrainformații, care va fi la scurtă vreme dezmembrată. După Revoluție, Stănculescu îl va aduce la cârma Parchetului Militar pe Mugurel Florescu și, practic, dosarului “Decembrie 1989” i se va pune cruce pâna astăzi (era în august 1997 – n.m.).

Oamenii șahinșahului

Îmbogățirea peste noapte a lui Stănculescu este una dintre marile enigme ale tranziției. Asta pentru că asociații generalului, din compania Asigurarea Anglo-Română S.A., sunt iranieni, provenind dintre rândurile clientelei sale de pe piața de armament, respectiv din staff-ul fostului împărat al Iranului, Mohamad Reza Pahlavi Aryamehr: Vahid Alaghband, cetățean britanic, născut la Teheran, cu o cotă de capital de 139.610 USD; Bahran Salmanpour, cetătean britanic, născut la Ispahan-Iran, cu o cotă de 110.230 USD; Khoso Azad, cetățean britanic, născut în Iran. Stănculescu mai este și adiministrator la Banca Comercială Robank, având o cotă de participare de capital alogen de 4.248.862 USD. Acționari: Vahid Alaghband, apărând de data aceasta ca cetățean canadian, din Vancouver, Ontario; Balli Group PLC, cu un aport de 1.820.040 USD; Asigurarea Anglo-Română S.A., cu o cotă de 3,6 miliarde lei.

Specialiștii lui Constantinescu

O altă necunoscută a cazului Stănculescu este că Sorin Dimitriu, președintele FPS (Fondul Proprietății de Stat; era în 1997 – n.m.), a anunțat recent, la Londra, că firma Balli reprezintă FPS în străinătate. Vahid Alaghband a înștiințat asistența că Balli este reprezentantul FPS, în alegerea unui consultant internațional de privatizare. Care-i cheia misterului? Sorin Dimitriu a fost director și apoi secretar de stat în Ministerul Metalurgiei, intrat în componența Ministerului Industriilor, pe vremea când ministrul Industriilor a fost V.A. Stănculescu, respectiv în intervalul 30 aprilie – 16 octombrie 1991.

Informații preluate din “Academia Cațavencu”, nr. 299/1997.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Cum a blocat V.A. Stanculescu anchetarea celor vinovati de masacrul din decembrie 1989”

  1. Cum a fost penetrat PNTCD-ul de reprezentantii ceausismului multilateral inapoiat | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 9th, 2017 at 16:24

    […] Cum a blocat V.A. Stanculescu anchetarea celor vinovati de masacrul din decembrie 1989 […]

Adauga un comentariu

*

elefant.ro

Ro2.ro - Promovare si statistici web Free PageRank Checker