A șaptea dimensiune

Colonelul Tache Viorel, care a coordonat distrugerea sediului PNŢCD în iunie 1990, a ajuns şeful cancelariei ţărănistului Dejeu

Beţia

Haos la interne (era în 1998 – n.m.), de sus până jos. UM Doi ş’un sfert l-a îmbârligat atât de rău pe Dejeu (ministru ţărănist de Interne, în anii 1990 – n.m.), încât ministrul se trezeşte cu imaginea aproape linşată de opinia publică, pen’că era cât p’aici să-l numească pe col. Ion Negoiţă, şef al Inspectoratului de Poliţie Dolj. Portretul-robot al colonelului a fost făcut la Doi ş’un sfert. La fel şi recomandările. Deşi pe Negoiţă l-a dat afară Tărăcilă (ministru PSD-ist de Interne, în anii 1990 – n.m.), de rău, prost şi corupt. Dejeu trebuia să recunoască faptul că habar n-are cine e Negoiţă şi nici pe ce pământ se află. Că l-a acceptat pen’că aşa au hotărât cei de la Doi ş’un sfert (serviciul de informaţii al Ministerului de Interne – n.m.). Că, până acum (era ianuarie 1998 – n.m.), recomandările pentru numirea în post a inspectorilor de poliţie din judeţele Argeş, Buzău, Cluj, Dolj, Gorj şi Mureş au fost făcute în laboratoarele unităţii Doi ş’un sfert. În funcţie de propriile lor interese. Internele sunt din nou la cheremul poliţiei politice. Care taie şi spânzură. Care numeşte în funcţii şi răspopeşte. Mai eficient ca oricând.

Amnezia

Întrebaţi-l pe Dejeu dacă a auzit vreodată de Tache Viorel. O să vă spună că habar n-are cine e Tache. Întrebaţi-l dacă mai ţine minte ce s-a întâmplat pe 14 iunie 1990, la ora 5 dimineaţa, la sediul central al PNŢCD din piaţa Rosetti. Şi cine coordona ostilităţile de acolo, proţăpit în fruntea unui pluton de aşa-zişi mineri. Întrebaţi-l dacă nici acum nu face legătura, cu unul şi acelaşi Tache Viorel. Pe care l-a numit, în urmă cu câteva luni, şeful cancelariei Ministerului de Interne. Adică cel prin mâna căruia trec petiţiile, notele, scrisorile, jalbele, adresele, sesizările şi ofurile. Om pe care i l-a recomndat din inimă aceeaşi UM Doi ş’un sfert. Cu aprobarea tacită a secretarului de stat Emanoil Albu. Care s-a făcut că plouă.

Dromomania

Nu vrem să reproşam nimic actualului PD (Partidul Democrat – n.m.), ci doar bunicului său, fostul FSN (Frontul Salvării Naţionale), că între Tache Viorel şi Petre Roman există legături trainice. Că, la 3 aprilie 1990, Tache a însoţit-o pe Mioara Roman în Alger, şi apoi în SUA. Că, ceva mai târziu, Petre Roman aprobă deplasarea în Germania şi Austria a unei delegaţii formate din Andrei Păunescu, Florin Calapod, Dorel Moldovan şi Tache Viorel. Motivul deplasării: procurarea unei tipografii. Pentru uzul unităţii. Cheltuielile de transport, diurna şi cazarea sunt suportate de Secretariatul General al Guvernului. Care le dă şi un supliment corespunzător de valută. Decontarea cheltuielilor a fost făcută după apocalipsa din 13 – 15 iunie 1990.

Erezia

Fost ofiţer de Securitate în Direcţia IV de Contrainformaţii militare din Direcţia de Securitate a Municipiului Bucureşti, Tache va fi promovat la conducerea UM Doi ş’un sfert, încă de la înfiinţarea ei, în martie 1990. Unitatea era gândită de ministrul de Interne de atunci Mihai Chiţac (condamnat ulterior pentru crimă, fiind unul dintre autorii masacrului de la Timişoara, din decembrie 1989 – n.m.), care se exprima textual: “Având în vedere volumul şi complexitatea misiunilor ce revin Ministerului de Interne pe linia protecţiei informative a obiectivelor, datelor secrete şi a altor valori (…) se propune suplimentarea efectivului Ministerului de Interne cu 139 de ofiţeri, 30 de subofiţeri şi 5 de personal civil”. (Ministerul de Interne, nr. 11/05503/22.03.1990, notă secretă semnată de generalul-colonel Mihai Chiţac.)

Tipografia

După executarea cu brio a misiunii de luptă din 13 – 15 iunie 1990 (perioada sângeroasei mineriade, organizată de fostul Partid Comunist, redenumit FSN, şi condus de criminalul Ilici “KGB” Iliescu, mineriadă ce a izolat România de lumea civilizată – n.m.), colonelul Tache îşi va prezenta “demisia” pentru a se apuca de afaceri. Afacerile sunt, categoric, o altă misiune de luptă, încredinţată de aceeaşi UM 0215 – Doi ş’un sfert. Devine patronul tipografiei Liberta Press şi al revistei de publicitate Georgiana Business. Dacă n-aţi ghicit, tipografia este una şi aceeaşi cu cea cumpărată pe banii guvernului, cu ocazia deplasării în Austria şi Germania. Pentru uzul UM 0215. Când a cumpărat, de fapt, două tipografii, căci cu cealaltă se va tipări oficiosul Azi, al Frontului Salvării Naţionale. De către acelaşi Octavian Ştireanu, azi senator PD. Şi cu hârtia sponsorizată de Triţă Făniţă, azi senator PD, cumpărată din Cehia şi Finlanda.

Hoţia

Tache se asociază cu Alexandru Răducan. În fiecare număr al revistei Georgiana Business apare câte o reclamă pentru restaurantele “Odobeşti” şi “Transilvania”. Împreună cu Răducan, Tache achiziţionează o fermă la Stoeneşti-Olt, de la soţii Stancu, care iau o ţeapă de fix un miliard de lei (vechi; 1 leu actual = 10.000 lei vechi), prin acapararea de către Tache a tuturor bunurilor mobile, care le aparţineau de drept. În toamna lui 1994, Tache va vărsa, din contul său de la Bankcoop, în contul deschis de Răducan la Bancorex, filiala Lipscani, un sumălău de peste 1 miliard de lei, din care Răducan dispune plata a 210 milioane lei, pentru ca Tache să achiziţioneze ferma soţilor Stancu. La prima vedere, transferul pare un împrumut între doi oameni de afaceri, dar, de fapt, Tache se împrumută pe el însuşi, prin Răducan. Pe post de marionetă, Răducan apare în actele oficiale că i-a plătit Doinei Stancu 210 milioane lei. Ferma din Stoeneşti putea fi lăsată însă oricând în gaj, atât de Tache, în baza actului de vânzare-cumpărare, cât şi de Răducan, în baza notei bancare, pentru obţinerea unui alt credit. Ceea ce s-a şi întâmplat: ferma va fi ipotecată la Bankcoop de Tache. Care-l ţepuieşte apoi pe Răducan.

Ataraxia

Problema fermei din Stoeneşti face obiectul dosarului penal nr. 7976/1994, care este pe rol (era în 1998 – n.m.) la Judecătoria Caracal. Procesul îşi târâie zilele în instanţă, se amână, apoi continuă iar cu noi elemente. Soţii Stancu iau bătaie de la Tache şi de la nevastă-sa, maiorul de poliţie Tache Virginia Georgeta. La UM 0111 Bucureşti a Ministerului de Interne. Cadru activ. Când este convocată în instanţă, ca şopârlă pârâtă, Tache Virginia Georgeta solicită o adeverinţă pentru ICRAL, de la locul de muncă. Adeverinţa nr. 46930/06.12.1996 este eliberată de Serviciul personal şi învăţământ al UM 0111. Înarmat cu această probă, Tache va încerca să-i intimideze la proces pe soţii Stancu. “Vedeţi, bă, ce e nevastă-mea? E maior activ de poliţie!” Pentru că n-a raportat superiorilor că este implicată într-un proces penal, unitatea o sancţionează cu o mustrare fără avertisment.

Apoplexia

Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, şi pentru că pe Tache îl urmăreau şi alte procese penale, inclusiv cel cu artista Tia Peltz, pe care a ţepuit-o la rându-i, şi pentru că în fruntea Internelor a venit bâtul Dejeu, UM Doi ş’un sfert îi va face, curând, cel mai senzaţional portret din câte s-au putut imagina vreodată: cadru-model, ofiţer cu o vastă experienţă profesională, se recomandă insistent pentru a ocupa postul de şef al serviciului Cancelarie al Ministerului de Interne. Ceea ce s-a şi întâmplat: Tache Viorel a ajuns cancelarul lui Dejeu. Adică jupânul ţărăniştilor, UM Doi ş’un sfert a învins la oraşe şi sate. În ţară e linişte. Reforma poa’ să crape. La interne, reforma a învins definitiv. (“Academia Caţavencu”, nr. 321/1998)

Citeste si articolele:

• Cum a fost penetrat PNTCD-ul de reprezentantii ceausismului multilateral inapoiat
• Iunie 1990: justitia KGB-istului Iliescu a bagat in puscarie, pentru 23 de ani, un om nevinovat
• Regimul criminalului KGB-ist Ilici Iliescu: muma pentru securisti, ciuma pentru Romania
• De ce merită foştii securişti pensii uriaşe în România
• La mineriade, Ion Iliescu a aplicat directivele KGB-ului