Iunie 1990: justiţia KGB-istului Iliescu a băgat în puşcărie, pentru 23 de ani, un om nevinovat

duminică, decembrie 25, 2016 14:53
Posted in category Iliescu KGB, Justitie

Ion Iliescu„Legionarii” care doreau, în iunie 1990, să-i dezvirgineze barba lui Gelu Voican Voiculescu

13 iunie 1990: duzina de asediatori, reținuți atunci de armată și responsabili de dezvirginarea bărbii lui Voican, alcătuită dintr-un pumn de drogați, o mână de legionari și un deșt de nebuni evadați de la spitalul 3×3 s-a risipit care încotro, în neguri. Deși târâți în lesă pe scările tribunalului și arătați în direct și la o oră de vârf la TVR, astăzi (se întâmpla în februarie 1995 – n.m.) nimeni nu le mai ține minte numele. Există, totuși, un martor tăcut al acestui cataclism, pe numele lui Bugean Nicolae, despre care vom vorbi în cele ce urmează.

În urma evenimentelor din 13 – 15 iunie 1990, Bugean Nicolae ajunge în boxa acuzării, ca singurul vinovat pentru incendierea Ministerului de Interne. Vină pentru care a înșfăcat 23 de ani de pușcărie, comutați la 10 ani. Cazul Bugean nu a fost soluționat încă (se întâmpla în 1995 – n.m.), în ciuda luărilor de poziție și a protestelor Federației Internaționale pentru Apărarea Drepturilor Omului – Paris, a Comitetului Internațional Helsinki și a câtorva respectabile televiziuni libere din Occident.

Are cuvântul Acuzarea

Prin ordonanța din 16 iunie 1990 a Procuraturii Militare București, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Bugean Nicolae, autor a patru clase elementare, de profesie tractorist mecanizator, domiciliat în comuna Periș, pe motiv că în 13/14 iunie 1990 a evoluat într-un grup de persoane violente, incendiind mașinile poliției, sediile Ministerului de Interne, ale Serviciului Român de Informații și ale Poliției Capitalei.

Dintre persoanele agresive care au comis astfel de atrocități s-a detașat, în mod repetat și deosebit, inculpatul Bugean Nicolae, care era înarmat cu o rangă metalică, încărcată cu substanțe inflamabile și pe care o agita năprasnic asupra capului său de tractorist. După o serie de înjurături incalificabile la adresa militarilor care executau apărarea obiectivelor, Bugean N. a scos la iveală din cămașa sa de legionar mecanizator câteva navete de sticle incendiare, cu care a atacat neîncetat clădirile, punând foc sediului Poliției Capitalei. Administrarea probelor de dosar s-a bazat exclusiv pe declarațiile martorilor acuzării, respectiv căpitan Petre Marian și ale subofițerilor Lupșa Alexandru, Pană Emil și Nicolae Marin, care comandau o subunitate mecanizată, prelingându-se non-stop pe sub peretele Ministerului de Interne. Martorul căpitan Petre Marian declară că l-a împiedicat personal pe Bugean N. să introducă o sticlă de pepsi cu benzină în țeava de eșapament a unui TAB, fapt care l-a radicalizat definitiv pe inculpat. Bugean s-a dedat la amenințări: că, în caz că nu va fi lăsat să bage sticla de pepsi cu benzină în TAB, va pune foc tuturor mecanizatelor și militarii vor arde ca șobolanii. În aceeași noapte, în jurul orei 01.00, martorul căpitan Petre Marian mai declară că l-a întâlnit pe inculpat în sediul Ministerului de Interne, unde l-a auzit pe Bugean declarând că scopul explicit pentru care a intromisionat în obiectiv a fost acela de a incendia până la temelie clădirea ministerului.

Prin rechizitoriul din 12.09.1990 al Direcției Procuraturii Militare, inculpatul Bugean N. a fost condamnat în baza sentinței nr. 533/26.06.1991 (dosar nr. 199/1991), la un total de 23 de ani de pușcărie, pentru următoarele fapte și încadrări: 10 ani pentru distrugerea în paguba avutului public, 5 ani pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, 5 ani pentru insultarea și amenințarea directă a ofițerilor și militarilor în termen, 3 ani pentru pătrunderea fără drept în sediul unui organ. Instanța formata din: președinte lt. col. Căpățână Nicolae, judecător maior Dumbravă Aurel și judecător căpitan Buga Cezar îl obligă pe inculpat să plătească suma de 757.918,60 lei, cu titlu de despăgubiri civile, la care se vor adăuga dobânzile legale de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Cuvântul care apără

“Pe 13 iunie 1990 ne-au săltat din Piața Universității, de lângă corturi. Am fost duși la Măgurele, ne-au bătut și seara ne-au dat drumul. Trecând pe lângă clădirea Ministerului de Interne, am văzut nor de fum și mai mulți cetățeni aruncând sticle incendiare. Dimineața, pe 14, am fost prins de polițiști și dus în clădire la Chițac. Chițac m-a amenințat cu pistolul să dau declarație că l-am văzut pe maiorul Lupoi, atacând ministerul, apoi m-a băgat într-un birou și mi-a spus: “Spune, mă, cu cât te-a plătit Petrina? Nu ți-a dat 500 de lei?” Era acolo și amiralul Cico Dumitrescu, care a adus un pistol mitralieră și m-a amenințat împreună cu un civil că mă împușcă și să recunosc că am aruncat cu sticle incendiare în minister. Amenințat cu moartea, a trebuit să declar ce au vrut ei.”

Bugean Nicolae s-a întors la Măgurele, unde l-au luat în primire sergenții lui Iliescu, ținându-l legat de un stâlp timp de 2 zile și bătându-l ca pe hoții de cai. De aici a fost transferat la Secția de Poliție nr. 5, după care pe 10 august 1990 a fost internat în spitalul Pușcăriei Jilava, la secția TBC. Iată și jurnalul de pârnâiaș politic, al lui Bugean: “La 23.03.1991, căpitanul Olteanu a dat ordin la trei deținuți condamnați pentru omor, din celula 131, ca să mă omoare. Cei trei criminali erau însoțiți de un supraveghetor sergent major și toți patru erau în stare de ebrietate. Aceștia m-au făcut legionar și m-au lovit cu pumnii și picioarele în cap, până mi-am pierdut cunoștința. După un timp, m-am trezit într-o baltă de sânge, cu arcadele sparte, pomeții tumefiați și mâna dreaptă luxată din umăr, până în ziua de astăzi. Luni 25 martie, am cerut doamnei doctor Tira de la TBC să mă scoată la infirmerie și la raport, însă dânsa a refuzat și a doua zi am fost mutat la Penitenciarul Mărgineni-Argeș.”

Mărturia lui Bugean este susținută de Staicu Ion, domiciliat în Buftea, fostul șef al camerei 110, care declară că cei trei criminali, dintre care se detașa figura lui Bebe Crețu, l-au invitat și pe el să se împărtășească din omorârea lui Bugean, însă Staicu i-a refuzat. Pe 26 martie 1991, Bugean a fost transportat la Mărgineni, unde supraveghetorul Marin i-a spart capul și de-acolo l-au mutat la Penitenciarul Codlea. Prin recursul din 29 august 1991, împotriva sentinței nr. 533, finanțat de consiliul de conducere al APADOR-CH (Comitetul Helsinki), Bugean cere suspendarea pedepsei pe caz de boală. După documentarul realizat la Codlea de postul guvernamental de televiziune din Germania – ZDF – Bugean se întoarce la Jilava, de unde este eliberat cu întreruperea executării pedepsei la data de 04.11.1992, până la 27.041993 (bilet de eliberare nr. 19605).

Mărturiile erau valabile doar pe vremea lui Chițac

Faptul că ne aflăm în fața unei grosolane erori judiciare reiese din noua declarație a principalului martor al acuzării, căpitan Petre Marian, la ședința de recurs din 29 august 1991: “L-am recunoscut pe inculpatul Bugean Nicolae în grupul de persoane din fața Ministerului de Interne, dar nu am remarcat faptul că în cursul derulării evenimentelor ar fi fost violent și nici că arunca cu sticle în clădire”. Cu câteva săptămâni înainte de 04.11.1992, Bugean înaintează un memoriu pe adresa Direcției Procuraturii Militare, prin care cere acordarea unui nou termen de ssupendare a pedepsei. Răspunsul procurorului colonel Petran Gheorghe, din 31 martie 1993, este elecvent: “Vă facem cunoscut că s-a suspendat executarea pedepsei, până la soluționarea memoriului adresat Procuraturii României”. Deci o recunoaștere explicită a statutului de deținut politic, al lui Bugean, care continuă prin inexplicabila tăcere a lui Manea Drăgulin și prin șicanele la care nefericitul tractorist este supus de către lucrătorii din Poliție și SRI: 02.04.1993 – incident cu plutonierul Enache; 17.10.1994 – legitimat în Piața Universității de un ofițer SRI și apoi urmărit pas cu pas, aproape o oră; 11.01.1995, incident cu plutonierul Ștefan Cornel.

Recurs la metodă

Întrucât trista istorie a lui Bugean iese din normalitate, împărtășim bănuiala, deloc exagerată, că toate înscenările puse în cârca sa, cât și toate șicanele la care este supus până astăzi, au ca substrat politic implicarea lui Bugean în campania electorală din primăvara anului 1990, ca propagandist al PNȚCD. Bugean a activat pe linia Olteniței, unde fără să vrea, a aflat lucruri stânjenitoare despre rădăcinile domnului Iliescu, bunăoară că pe bunicul președintelui îl chema Stoian, zis Spoitoru Potcovaru, iar pe bunică-sa, Cioabă, ca pe regele bulibașă. Deci, bravo domnule Iliescu, bravo justiție, bravos națiune!

Articol preluat din “Academia Cațavencu”, nr. 170/1995

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Iunie 1990: justiţia KGB-istului Iliescu a băgat în puşcărie, pentru 23 de ani, un om nevinovat”

  1. La mineriada din 1991, SPP-ul KGB-istului Iliescu a folosit substante toxice de lupta interzise prin Conventia de la Geneva | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 26th, 2016 at 13:04

    […] Iunie 1990: justitia KGB-istului Iliescu a bagat in puscarie, pentru 23 de ani, un om nevinovat […]

  2. Cum facea Mafia legea in Romania guvernata de partidul KGB-istului Ion Iliescu | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 27th, 2016 at 12:06

    […] Iunie 1990: justitia KGB-istului Iliescu a bagat in puscarie, pentru 23 de ani, un om nevinovat […]

  3. Cum colcaia PSD-ul de agenti KGB in anii 1990 | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 29th, 2016 at 12:39

    […] Iunie 1990: justitia KGB-istului Iliescu a bagat in puscarie, pentru 23 de ani, un om nevinovat […]

Adauga un comentariu