Happy-end fanariot la 1763

joi, august 23, 2018 18:41
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaConstantin Racoviţă, cel despre care am tot spus că nu e defel rudă cu viitorul mare naturalist Emil Racoviţă, a suit, în 1763, pentru a doua oară, pe tronul Munteniei.

Ca primă realizare a mandatului său poate fi socotită numirea pe postul de capichehaie a lui Başa Mihalopol, un fanariot moderat, adept al exceselor temperate şi practicant al exploatării cu faţă umană. Acest debut promiţător sub aspectul drepturilor omului a fost însă repede curmat, căci sultanul, enervat de deficitul bugetar al Porţii Otomane, l-a numit pe celebrul Iordache Stavarache başcapichehaie, adică şeful lui Mihalopol.

Stavarache era adăpat la izvorul marilor valori fanariote: slugărnicia, uneltirea, lăcomia, plictisul, lenevia şi trădarea. El dădea sens complet unor adjective sau substantive ca veninos, parşiv, insuportabil, neserios, bestie, nesimţit, perfid, căcănar, machiavelic, lăbar, neprincipial, ignobil, bulangiu, javră, arogant, muist, invidios, hahaleră, onanist.

Bazat pe tot acest munte de semnificaţii, Stavarache începu să răspândească teroarea în stânga şi-n dreapta, jupuind ţăranii de bucate, negustorii de parale şi boierii chiar de piele, atunci când aceştia opuneau rezistenţă. Parte din boierii nesupuşi sunt zvârliţi în temniţă şi acuzaţi de evaziune fiscală, la o cifră concurentă cu suma de 2.800 pungi.

Norodul însă nu mai rabdă jugul veneticului şi se răscoală, pornind la luptă după o veche schemă strămoşească: jumătate o ia spre palat, iar cealaltă jumătate se plânge la un capugi-başă turc, aflat în trecere prin Bucureşti.

Sub presiunea evenimentelor, sfârşite într-o confuzie generală, domnul se pune pe băut şi, după ce dă gata câteva butelci cu spirt de melasă, dă ortu’ popii. Să-i fie ţărâna uşoară! (“Academia Caţavencu”, nr. 518/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu