A șaptea dimensiune

Dracu’ m-a pus să-mi fac pretini la viaţa mea. Mai întâi ca simplu cetăţean, apoi ca tovarăş şi până la urmă ca prost de-a binelea, am simţit şi io dorinţa omenească de a vorbi la pertu cu cineva, cu subordonaţii de iegzemplu. Tre’ să recunosc că Tovarăşa, săraca, a mirosit ea că nu-i a bună şi că-i neprincipial să te faci familial cu tot CeCeu, da’ n-am ascultat-o, că, de, cine era secretaru’ general, io sau ea?

Pân’ la urmă nu s-a mai putut ţine şi mi-a zis-o-n faţă la o plenară, la ureche, în timp ce vorbea Iliescu la microfon. Zice: “Nicule, tu eşti prea milos cu javrele ăştilea şi ei te lucrează pe la spate. Să te caci tu-n gura mea dacă nu te-o da jos într-o zi. Mă boule, nu sta cu mâinile-n sân, că aşa rămâi cu ele şi lungit pe spate! Ăştia-i clar dujmani dă clasă, tovarăşe. Fă-le dracu’ un proces, ceva, bagă-i în pârnaie, marginalizează-i, că, dacă le iese trădarea, jar mâncăm amândoi!”

Ehe, mare dreptate a avut săraca Lenuţa. Da’ io nu şi nu, că mă încrez în amici, că mă bazez pe tovarăşi, că dacă le-am dat funcţie, vile, butelie, maşini, telecolor şi Aro, nu le stă lor mintea la trădare. E, uite că le-a stat!

Fincă nu mai vezi, dom’le, azi pretinie pe faţa pământului. Şi fără pretini, fără încredere leciprocă, n-ai cum să faci socialism, că de capitalism nu mai vorbesc. Nu mai e oamenii de altădată, să te bazezi pe ei. Nu degeaba tânjeau burghejii după anii interbeligi! Io acum văd că ăştia ierea deştepţi, frate! I-am împuşcat degeaba şi i-am ţinut la bulău fără rost, în loc să-i fi-ntrebat: măi tovarăşi, voi sunteţi duşmani de clasă, de acord. Da’ n-aţi vrea voi să daţi o mână de ajutor acilea la socialism, că e şi orânduirea voastră, măi tovarăşi, că alta n-aveţi în care să trăiţi? Şi să fi colaborat dracu’ cu elementele deviaţioniste de dreapta, cu burghejii, cu moşierii, cu ţărăniştii şi cu liberalii, ca să nu mai ajungă-n CeCeu sau în MeANe toţi copiii de ilegalişti, de proletari şi de cominternişti.

Uite, mie mi-ar fi plăcut să-l am consilier pe domnu’ Coposu. După ce l-am văzut la tilivizor pîn ’90, mi-am dat seama că-i băiat bun, citit şi persoană de cuvânt. Cu ăsta, da, făceam SeSeMeDeu’ una-două. Sau cu Diaconescu. Moş-moş, da’ parolist. Asta-mi place la ţărănişti: una zice, aia face. Nu ca pramatia aia a lu’ Valter, Petre Roman, că nu l-a bătut tac-su destul când îi ziceam. Ăsta, dacă nu te minte şi nu te trădează zilnic, se sufocă. Mă uit la el, la coaliţia asta a voastră (PNŢCD + PNL+ PD + UDMR, în anii 1997 – 2000) şi-nţeleg cum am ajuns să ne-mpuşcăm tovarăşii de drum. (“Academia Caţavencu”, nr. 380/1999)

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (II)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei
• Cuvantarea tovarasului Nicolae Ceausescu, din Infern, pentru urmasii lui, PSD-istii, ce guverneaza astazi Romania, care vor ajunge tot acolo (II)
• Scrisoarea tovarasei Elena Ceausescu catre doamna Carmen Iohannis (III)
• Comunismul pe intelesul retardatilor care nu l-au prins, dar plang dupa el