Ilici “KGB” Iliescu, cel care a grațiat borfașii

joi, septembrie 25, 2014 15:33
Posted in category Iliescu KGB

Ion Iliescu14 ianuarie 1990: ziua în care Iliescu a grațiat borfașii

Inițiat de către deputații PSD Mădălin Voicu și Nicolae Păun (tiganii vor liber la ucis, violat, furat etc.- nota mea), mult discutatul proiect de lege privitor la grațierea și amnistierea unor pedepse nu este chiar o premieră juridică. Departe de a fi descoperit „apa caldă”, ei nu au făcut nimic altceva decât să calce pe urmele lui Ion Iliescu, cel care, abia ajuns la putere, a golit pușcăriile de borfași încă din primele zile ale anului 1990. Astăzi, cei doi PSD-iști au afirmat că scopul legii propuse de ei ar fi fost punerea în libertate a câtorva mii de infractori mărunți, care nu mai pot fi „cazați” de pușcăriile supraaglomerate. De fapt, în spatele acestui proiect aparent umanist, s-a ascuns o tentativă grosolană de a-i scăpa de pedepse pe câțiva politicieni ajunși pe mâna justiției. Dar, cel puțin deocamdată, această încercare pare a fi fost blocată în urma unor proteste venite de peste tot. Spre deosebire de ei, exact acum 24 de ani, Ion Iliescu a fost cu mult mai „eficient”: lider provizoriu al unei Românii care încă mai spera că a ieșit din bezna comunistă, el a golit pușcăriile printr-un decret de amnistie de care, alături de pungașii mărunți, au profitat și o serie de reprezentanți ai forțelor de represiune care au acționat în primele zile ale Revoluției din decembrie 1989. Apoi, în anii care au urmat, tot el a fost cel care i-a grațiat, pe alți câțiva criminali care fuseseră deja condamnați pentru fapte deosebit de grave.

În umbra „infracțiunilor politice”

Primele zile ale anului 1990: abia instalat la cârma țării ca moștenitor direct al fostului PCR, Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) organ provizoriu al „emanației” FSN-iste, promitea, mai ales de pe ecranele televizoarelor, că va pune ordine în haosul rămas de pe vremea lui Ceaușescu. Iar în această privință, chiar că erau destule probleme care se cereau rezolvate. Ei bine, înainte de toate, prima grijă a noii puteri instalate la București nu s-a îndreptat către românii care zăceau prin spitale ori către cei rămași pe drumuri, cu casele distruse în luptele duse cu invizibilii „teroriști” inventați de Ion Iliescu. Nu, prima lor grijă au fost pușcăriașii. Așa se face că, una dintre printre inițiative legislative emise de către CFSN a fost Decretul-lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, privind „amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse”. O lege care, aparent, îi avea în vedere pe deținuții politici care s-ar mai fi aflat, încă, în pușcării. Conform Art. 1 al acelui Decret-lege: „Se amnistiază infracțiunile politice prevăzute în Codul penal și în legile speciale săvârșite după data de 30 decembrie 1947. Prin infracțiuni politice, în sensul prezentului Decret-lege, se înţeleg faptele care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, al cultului personalității, împotriva terorii și abuzului de putere din partea celor ce au deținut puterea politică; b) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, obținerea de drepturi civile și politice, economice, sociale și culturale, înlăturarea măsurilor discriminatorii; c) obținerea oricăror alte revendicări democratice.” Iar Art. 2 stabilea că „Se amnistiază infracțiunile pentru care Codul penal sau legile speciale prevăd o pedeapsă privativă de libertate până la 3 ani inclusiv sau amendă.” Este drept că Art. 4 stabilea că „De prevederile art. 2 şi 3 nu beneficiază recidiviștii, cei care au săvârșit infracțiuni de omor, tâlhărie, vătămare corporală gravă, viol, distrugere calificată, luare de mită, arestare nelegală și cercetare abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă, evadare, precum și orice infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare”. Aparent, de aplicarea acelui prin decret al CFSN nu aveau să beneficieze, așadar, și cei vinovați de „arestare nelegală și cercetare abuzivă, supunere la rele tratamente, represiune nedreaptă”. Iar din această categorie făceau parte și cei care participaseră la reprimarea mișcărilor de protest din decembrie 1989. Spunem aparent pentru că în cuprinsul Art. 5 se menționează că „În cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată privind infracțiunile care nu se amnistiază potrivit Art. 1 şi 2, procesul penal va începe sau, după caz, va continua, iar după stabilirea pedepsei se va face aplicarea prevederilor prezentului decret-lege referitoare la grațiere”. Așadar, cei acuzați de comiterea infracțiunilor mai sus enumerate, urmau să fie judecați și, în cazul în care ar fi fost condamnați la pedepse mai mici de zece ani, să li se aplice și lor „Art.1 și 2”. Dar acesta nu era decât un șiretlic legislativ prin care, ascunși în spatele unor „infracțiuni politice”, reprezentanții organelor de represiune care-i bătuseră bestial, îi arestaseră și îi torturaseră pe protestatarii din toată țara care ieșiseră pe străzi în ultimele zile ale lui Ceaușescu. Trimiși în judecată pentru comiterea unor asemenea fapte grave, mulți dintre ei au beneficiat, ulterior, de schimbarea încadrării juridice a faptelor care au fost „aduse din condei” astfel încât să se încadreze în prevederile Decretului-lege nr.3 din 4 ianuarie 1990. Astfel se face că, dedicat celor care au comis „delicte politice după 30 decembrie 1947”, decretul CFSN i-a scos „basma curată” pe milițienii și militarii care au bătut revoluționarii arestați între 16 și 22 decembrie 1989. Unul dintre aceștia a fost locotenentul de securitate Florin Dragomir. Inițial, el fusese acuzat de cercetarea abuzivă a trei revoluționari, pe care i-a bătut cu un par de lemn și cu bastonul de cauciuc, după care i-a călcat pe degetele de la mâini până la sîngerare. Inițial, prin Sentința nr. 44 din 2 aprilie 1990, pronunțată la Tribunalul Militar Timișoara, el a fost condamnat la 4 ani și 6 luni de închisoare pentru cercetare abuzivă. La recurs, încadrarea juridică i-a fost preschimbată în „purtare abuzivă”, faptă care se încadra în Decretul-lege de amnistie emis de CFSN.
La fel s-au petrecut lucrurile și cu o serie de persoane ale căror fapte au fost încadrate la „favorizarea infractorului” pentru infracțiuni săvârșite cu scopul reprimării revoluției, cum ar fi de pildă furtul şi incinerarea cadavrelor a celor 40 de revoluționari timișoreni a căror cenușă a ajuns într-un canal de la periferia Bucureștiului. Astfel, colonelul de miliție Nicolae Ghircoiaș, cel care care a furat și a distrus evidențele Spitalului judeţean Timiș privitoare la morții şi răniții Revoluției, a fost condamnat la patru ani închisoare, pedeapsă grațiată, și ea, prin Decretul-Lege nr. 23/1990. Un alt beneficiar al aceluiași decret a fost căpitanul de miliție Traian Cozma, vinovat de a fi întocmit acte false pentru mai mulți generali și colonei implicați în reprimarea revoluției la Timișoara.

„Arma grațierii”

Venit la putere în urma unei revoluții anti-comuniste, Ion Iliescu i-a favorizat, în cursul celor „en-șpe” mandate prezidențiale, pe câțiva dintre cei care, în decembrie 1989, s-au scăldat în sângele protestatarilor din toată țara. Prin Decretul nr. 727 din 2002, au fost grațiați general M.Ap.N. Constantin Rotariu, locotenent-colonel M.Ap.N. Ion Păun și căpitanul M.Ap.N. Constantin Gheorghe, care fuseseră condamnați pentru crimele săvârșite în Timișoara, în zona Calea Lipovei din Timișoara, unde au murit șase oameni, iar alți 30 au fost răniți. Ceva mai târziu, în anul 2003, Iliescu l-a grațiat pe Iosif Veverca, maior de miliție care fusese condamnat pentru uciderea unui tânăr în timpul revoluției de la Timișoara, dar și a lui Ghiță Grigorie, fost comandant al Trupelor de Securitate, condamnat la șase ani de detenție în Dosarul „Otopeni”. Iar în ultimele sale zile de mandat, tot Iliescu l-a grațiat și pe Ion Corpodeanu, locotenent colonel de miliție, condamnat pentru omor deosebit de grav săvârșit în timpul revoluției la Timișoara. Adevărul este că Ion Iliescu nu a fost singurul președinte care i-a grațiat pe criminalii Revoluției. În decembrie 2000, aflat și el pe sfârșit de mandat prezidențial, „democraticul” Emil Constantinescu, l-a grațiat pe Ion Coman, fost demnitar comunist condamnat la 15 ani de închisoare pentru conducerea represiunii de la Timișoara, încheiată prin moartea a 73 de oameni. Dar acest caz aproape că nici n-ar trebui băgat în seamă: ajuns la Cotroceni, abulicul președinte rămas în memoria colectivă drept „Țapul”, a demonstrat de mai multe ori că habar n-are pe ce lume trăiește. El este cel care, de un Crăciun, le-a expediat scrisori de felicitare unor șefi de stat musulmani. Dar mai ales, el este cel care l-a decorat pe Vasile Ciolpan, fostul comandant al cumplitei pușcării politice comuniste de la Sighet.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “Ilici “KGB” Iliescu, cel care a grațiat borfașii”

  1. De ce Ilici “KGB” Iliescu ar trebui crucificat precum ultimul talhar | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 27th, 2015 at 20:02

    […] Ilici “KGB” Iliescu, cel care a grațiat borfașii […]

  2. Va merge pana la capat justitia in cazul criminalului Ilici “KGB” Iliescu? | A șaptea dimensiune says:

    martie 9th, 2015 at 22:22

    […] Ilici “KGB” Iliescu, cel care a grațiat borfașii […]

  3. L-a asasinat KGB-ul pe Ioan Petru Culianu? | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 29th, 2015 at 16:18

    […] Ilici “KGB” Iliescu, cel care a grațiat borfașii […]

  4. Cum a umplut criminalul Ilici Iliescu Parlamentul Romaniei de minoritari | A șaptea dimensiune says:

    august 13th, 2016 at 13:36

    […] Ilici “KGB” Iliescu, cel care a grațiat borfașii […]

Adauga un comentariu

Ro2.ro