Ion Iliescu a rămas, şi după 1989, un prim-secretar comunist şi nimic mai mult

duminică, iunie 2, 2019 13:57
Posted in category Iliescu KGB

Mineriada, Ion IliescuIon Iliescu, cel care şi-a făcut studiile universitare la Moscova, unde a fost racolat de KGB, a fost cel mai mare blestem pentru România, după decembrie 1989. Sub cizma bolşevică a KGB-istului Ion Iliescu, România a intrat ultima în UE şi NATO, plus că vreo 15 ani a fost jefuită temeinic de mafia crescută la sânul acestui emanat al Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

În jurul acestui KGB-ist criminal, s-a format mafia cu acronimul PSD (= ciuma roşie), o mafie care a apropiat România de colaps. Un colaps financiar, un colaps al forţei de muncă, un colaps moral. Iată, mai jos, una dintre feţele malefice ale acestui personaj horror pentru România.

Iliescu ne coace cea de-a şaptea mineriadă (era în 2003 – n.m.)

În ianuarie 1990, când s-a auzit pentru prima dată sloganul “Moarte intelectualilor”, FSN apucase să anunţe că va participa totuşi la alegeri, după ce a jurat că doar le va gestiona. Ca bun gospodar ce este, FSN organizează un miting de proporţii împotriva opoziţiei indignate de mârlănia Frontului, la care sunt invitaţi să participe şi ortacii lui Cozma.

De atunci, minerii vor face regulat naveta între Bazinul Jiului şi Capitală, ori de câte ori Puterea (gaşca lui Ion Iliescu – n.m.) o va cere şi, inclusiv, după ce Puterea va ajunge vremelnic în opoziţie: pe 28 februarie 1990, când în Piaţa Victoriei are loc un miting împotriva Securităţii; între 14-15 iunie 1990, când Golania a fost zdrobită de forţele de ordine şi în Piaţa Universităţii, transformată într-un deşert marţian, trebuiau făcute implanturi de flori cu târnăcoapele, cel mai adesea în capetele bărboşilor şi intelectualilor; între 25-28 septembrie 1991, când guvernul Roman trebuia azvârlit în stradă pe ferestrele Palatului Victoria, deoarece mimase vag că va demara reforma; în ianuarie 1999 la Costeşti, când PRM plănuia răsturnarea prin forţă a ordinii de drept, intenţie la care PDSR (= PSD) subscrie prin tăcere; în februarie 1999 la Stoeneşti, când Cozma se deplasa cu hoardele spre Capitală, pentru a aresta Guvernul, deoarece a îndrăznit să restructureze mineritul.

Condamnat la 18 ani de închisoare pentru subminarea puterii de stat şi distrugeri, Cozma este numit erou de către Vadim Tudor, care îi conferă în închisoare ce de al treilea rang în ierarhia PRM, gest la care PSD subscrie printr-o muţenie suspectă.

Am numărat anii şi zilele, pentru a vedea când îşi va aminti Iliescu de Cozma, binefăcătorul său de odinioară, care l-a scos din rahat şi pe care s-a putut bizui în cele mai delicate momente, şi când se va indigna cu sfântă mânie proletară împotriva sentinţei CDR.

În ziua aceea care a venit mai repede decât visam, Iliescu şi-a dat jos hainele de european şi a îmbrăcat pufoaica de bolşevic; şi-a schimbat pălăria de rabin, pentru o şapcă de activist; şi-a dat jos pantofii de ceferist, pentru a se încălţa cu o pereche de pâslari moscoviţi; şi a abandonat aparenta lui echidistanţă politică, pentru a zdrobi sub picioare, ca de mamut, treburile Justiţiei: este nedrept de mare pedeapsa lui Cozma, a articulat Ion Iliescu, dând verde pentru recursul în anulare, care deschide larg porţile graţiei prezidenţiale (era anul 2003, iar KGB-istul criminal Ion Iliescu era Preşedintele României – n.m.).

Dacă ortacii n-ar fi fost mineri, ci proprietari, dacă Miron Cozma n-ar fi fost liderul Văii, ci negustor, gestul de acum (era iulie 2003 – n.m.) nu ar fi cântărit cât cea de-a şaptea mineriadă. Dar atâta vreme cât bolşevicii au făcut la fel şi s-au bazat întotdeauna pe mineri, în momentele de criză din anii consolidării puterii sovietelor, Iliescu nu face decât să ne demonstreze că a rămas pe vecie acelaşi prim-secretar de partid comunist. (“Academia Caţavencu”, nr. 607/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu