Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XII)

miercuri, februarie 22, 2017 19:50
Posted in category Dictatura comunistă

Lucian AvramescuLucian Avramescu, pupincuristul care ne dă azi lecții de democrație

Într-un limbaj vulgar, acest Lucian Avramescu scrie prin revistele securistului penal Dan “Felix” Voiculescu. Și nu pierde ocazia să le spună celor care nu-l cunosc ce rău este Occidentul și, evident, ce diabolic este capitalismul, desi in Romania numai de capitalism nu poate fi vorba. Dar iată ce scria acest gunoi bolșevic înainte de 1989.
Cândva, adolescent fiind …, “Contemporanul”, 27 ianuarie 1978
“Azi marea lui credință comunistă/ Este credința noastră-a tuturor/ E glasul care-nflăcărează, luptă,/ Aprinde setea de lumini, de zbor.
Cu el privim, cu ochii lui ce știu/ Să vadă-adânc atâtea noi izvoare,/ Pământ de aur, nu pământ pustiu,/ Ardentul vis ce arde-n fiecare.”
Omagiu marelui ctitor (“Scînteia”, 25 februarie 1987)
“Față de Omul, Ctitor de țară/ bun, încercat, viteaz, cutezător/ cu inima în piept vizionară/ ce bate ne-ncetat pentru popor.
Nu s-a clintit nimic și niciodată,/ deschizător atâtor drumuri noi,/ din lupta pentru lume mai curată,/ din rostul dragostei pentru ai săi.”

Ion Arieșeanu: “Tovarășul Nicolae Ceaușescu ne descoperă marxismul”

Arieșeanu Ion, pupincuristul din lista întocmită de Virgil Ierunca, s-a născut în 1930 la Ocna Mureș. A fost prozator, redactor la revista “Orizont” din Timișoara. Colaborări la “România literară”, “Luceafărul”, “Steaua”, “Familia” și “Convorbiri literare”. Iată un citat. “Marii conducători – mari prin oștile care le stăteau în spate – au fost învinși de conducătorii de oști însuflețite de sensul vieții lor. “Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul …” Cei ce invadau doreau un spor de bunuri. Mircea, Ștefan, Mihai, Cuza au învins forțe mult superioare nu pentru că istoria era un tărâm predestinat, ci pentru că ea, istoria, este un tărâm al creației autentic uman. În fond, materialismul istoric, marxismul ne-au făcut să credem în natura de unicat al fiecărui popor, ne descoperă tovarășul Nicolae Ceaușescu, izbutind astfel să înțelegem că omenirea e unitară în imensa ei diversitate.” (“România literară”, 2 februarie 1978) Un citat plin de banalități și platitudini, scris, probabil, pentru o butelie în plus. La acest citat, fundul dictatorului nici măcar n-a tresărit.

Tudor Arghezi: “Popoarele și-au regăsit speranța în Revoluția din Octombrie”

Tudor Arghezi, născut la 21 mai 1880, București, decedat la 14 iulie 1967, București, a fost poet, prozator, publicist, pamfletar. În 1946 i se decernează Premiul Național pentru Literatură. Din 1948 este eliminat din circuitul literaturii, mai ales din cauza lui Sorin Toma. Este recuperat de regimul comunist în 1955, când devine academician. Se deplasează la Moscova, i se decernează Premiul de Stat în 1957. A fost deputat în Marea Adunare Natională. După această recuperare, Arghezi elogiază în articole și versuri “politica înțeleaptă a partidului”, atacă în “Glasul Patriei” pe intelectualii refugiați în Occident. În 1962 începe editarea seriei de scrieri, proiectată să apară în peste 60 de volume. La 85 de ani este sărbătorit ca poet național, iar peste doi ani, la moartea sa, se organizează funeralii naționale. Iată și două citate.
“Speranța, imboldul fiecărei vieți, popoarele și-o pierduseră rând pe rând, pretutindeni copleșite de obezitatea stăpânirilor depravate. Ele și-au regăsit-o în Revolutia din Octombrie.” (“Din șapte în șapte”, “Contemporanul”, noiembrie 1959)
“În presă și vorbire, în adunări, în viața politică, socială, în toată viața trăită, a intrat și circulă, pe lângă o seamă de vocabule menite să reflecte, după 23 august 1944, spiritul noii orânduiri, cuvântul PARTID. În 40 de ani la întemeierea lui, partidul și-a dovedit semnificația întreagă, în total contrast cu ce fuseseră partidele politice de până la el. Partidul (la singular) cu înțelesul lui deosebit de sintetic, nu e un cuvânt simplu de 3 silabe. Partidul este o entitate, partid substanță, partid prestigiu, partid criteriu, partid suveranitate: severanitate care emană de la popor.” (“Partidul”, “Scînteia”, 8 mai 1961)
Pupincuristul Arghezi avea dreptate. Bolșevicii erau în total contrast cu partidele istorice: acestea au creat România Mare, în timp ce comuniștii au transformat România îl colhoz rusesc, fiind coautorii furtului Basarabiei de către ruși. Are dreptate și când vorbește de “partid prestigiu”: cum să nu fie prestigios din moment ce a ucis sute de mii de români, inclusiv țărani, muncitori sau intelectuali. Ce prestigiu poate fi mai mare decât vânzarea țării către rușii cotropitori și barbari, plus izolarea țării de lumea civilizată. O întrebare pentru creștinii majoritari din România (98% din populație; 2% musulmani, evreii etc; atei 0,2%): unde este pupincuristul Arghezi conform doctrinei creștine: în iad, pentru aderarea la un partid ce a promovat ateismul, sau în rai?

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

3 Responses to “Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XII)”

  1. Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XIII) | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 10th, 2019 at 15:02

    […] Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XII) […]

  2. Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XIV) | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 10th, 2019 at 15:13

    […] Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XII) […]

  3. Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XV) | A șaptea dimensiune says:

    mai 25th, 2019 at 18:48

    […] Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XII) […]

Adauga un comentariu