Pupincuriştii care au făcut pactul cu diavolul bolşevic (XIV)

marți, februarie 28, 2017 20:22
Posted in category Dictatura comunistă

Alexa VisarionAlexa Visarion: „Baza ideologică a teatrului este marxismul”

Alexa Visarion (născut la 11 septembrie 1947 în Botoșani, regizor și scenarist) a avut, la un moment dat, limba îmbibată de otrava bolșevismului. Iată un citat: “Baza ideologică a teatrului este marxismul. Societatea nu există în afara oamenilor, iar ei nu se pot defini decât social. Semnificația teatrului politic conduce, evident, spre relevarea prometeismului social: teatrul politic nu deformează realitatea, ci, în spiritul filozofiei marxiste, tinde să o revoluționeze prin activitatea omului social.” (Scînteia, 18 mai 1978). Și totuși, Alexa Visarion a realizat un film de exceptie (Înghițitorul de săbii, 1981) ce are în distribuție crema de atunci a actorilor români: Victor Rebengiuc, George Constantin, Ștefan Iordache, Octavian Cotescu, Mitică Popescu, Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuță, Tamara Buciuceanu.

“Opera teoretică a secretarului general al partidului, prin valoarea sa de sinteză, prin problematica orientată totdeauna spre aspectele esențiale ale înțelegerii și interpretării … bla, bla, bla” (Ion Ardeleanu)

Ardeleanu Ion, născut la 9 iulie 1933, Sântelec, jud. Bihor, a fost istoric, director adjunct al Muzeului de Istorie al Partidului Comunist Român și al Mișcării Revoluționare și Democrației din România (din 1965), director al Muzeului de Istorie al RSR (1968 – 1971), membru al Academiei de Științe Sociale și Politice. A format împreună cu Mircea Mușat o pereche sinistră, de tristă amintire, în istoriografia românească. Fiind istoriografii de serviciu ai partidului și cenzori, sunt responsabili de falsificări grosolane și de plagiat. Pentru detalii despre perechea Mușat – Ardeleanu, a se consulta Florin Constantiniu, “De la Răutu și Roller la Mușat și Ardeleanu”, Editura Enciclopedică, București, 2007. Iată și două citate ale pupincuristului Ion Ardelean.
“Sărbătoarea a 125 de ani de la Unirea Moldovei cu Muntenia și formarea statului român modern are loc în condițiile în care întregul nostru popor este angajat în lupta și munca pentru făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate, pentru realizarea unui nou mod de viață, superior al întregului nostru popor. Oamenii muncii din țara noastră se prezintă la această aniversare cu un rodnic bilanț în înfăptuirea prevederilor actualului cincinal, în realizarea în viață a hotărârilor Congresului al XII-lea și ale Conferinței Nationale a partidului. Toate aceste mari înfăptuiri definesc cu strălucire perioada inaugurată în anul 1965 de Congresul al IX-lea al partidului, epoca cea mai glorioasă din întreaga dezvoltare a României, epocă numită cu mândrie “Epoca Nicolae Ceaușescu”. Folosind acest moment aniversar, legat de procesul formării statului nostru național, întreg poporul exprimă secretarului general al partidului, președintele Republicii Socialiste România, înalta apreciere pe care o dă bogatei și rodnicei sale activități puse în slujba propășirii patriei, a creșterii prestigiului său în lume, și, deopotrivă, eforturilor sale nobile pentru depășirea gravei situații politice actuale internationale, pentru oprirea cursei înarmărilor si reluarea politicii de destindere și colaborare între toate statele lumii.” (“Moment de crucială însemnătate pentru destinele națiunii”, Scînteia, 22 ianuarie 1984)
“Opera teoretică a secretarului general al partidului, prin valoarea sa de sinteză, prin problematica orientată totdeauna spre aspectele esențiale ale înțelegerii și interpretării faptelor și datelor istoriei oferă concluzii, învățăminte pentru prezent, pentru cercetarea trecutului, astfel încât să slujească pe deplin formării și dezvoltării conștienței socialiste a oamenilor societății românești, a sentimentelor patriotismului, dragostei față de țară și istoria sa glorioasă.” (“Concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu cu privire la istoria Patriei”, Familia, ianuarie 1987)

“Gândurile noastre se îndreaptă cu deosebit respect și înaltă prețuire către tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu.” (Ioan M. Anton)

Ioan M. Anton, pupincuristul ce urmează la această rubrică, s-a născut la 18 iulie 1924, Vintere, jud. Bihor, a fost inginer, membru al Academiei Române și o dovadă clară a faptului că și unii ardeleni aveau limba adânc înfiptă între fesele dictatorului. Începând din 1962, carieră universitară la Institutul Politehnic din Timișoara. A fost, pe rând, șef de catedră, prodecan, decan, prorector și rector în cadrul aceleiași instituții. Cercetător științific la Academia Română (1951 – 1963) și, în mai multe rânduri, director al unor Centre de Cercetări din Timișoara. O bogată activitate didactică si de cercetare. Autor a peste 235 de lucrări și articole. Membru al Academiei Europene de Științe și Arte de la Salzburg (1995) și al Academiei de Științe din New York (1997). A fost distins cu Ordinul “Meritul Științific”, clasa I (1976). Iată și câteva citate.
“Documentele de partid în care ne-am obișnuit să vedem sinteze magistrale, contribuții esențiale care îmbogățesc cu noi teze și idei patrimoniul științific al marxism-leninismului creator, poartă amprenta “gândirii Ceaușescu”, care exprimă o sinteză a gândirii întregului partid și popor în ceea ce are mai bun, mai demn și mai măreț.” (“Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu”, Editura Politică, București, 1973, pag. 54)
“Astăzi, 7 ianuarie, în această zi de înălțătoare sărbătoare, gândurile noastre se îndreaptă cu deosebit respect și înaltă prețuire către tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu, aducând un respectuos omagiu exemplarei sale activități, întreaga noastră recunoștință și gratitudine pentru sprijinul acordat științei și învățământului românesc și îi adresăm urări de deplină sănătate și putere de muncă, ani mulți fericiți, încărcați de succese tot mai mari în strălucita și rodnica ei activitate, alături de iubitul nostru conducător, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, președintele țării. În solemnitatea acestor momente îi asigurăm de întreaga și neobosita noastră dăruire și muncă pe frontul științei și tehnologiei, al învățământului, pentru înfăptuirea mărețului program al partidului, spre binele poporului, spre înflorirea scumpei noastre patrii, România socialistă.” (“Gânduri de aleasă gratitudine, stimă și cinstire”, “Scînteia”, 7 ianuarie 1984)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

One Response to “Pupincuriştii care au făcut pactul cu diavolul bolşevic (XIV)”

  1. Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XV) | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 10th, 2019 at 16:01

    […] Pupincuristii care au facut pactul cu diavolul bolsevic (XIV) […]

Adauga un comentariu