Unora le-o dat cu carul, numa’ nouă cu avarul

luni, aprilie 30, 2018 12:23
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorImediat ce i-au scos pe gepizi din nomenclatorul migrator, longobarzii n-au făcut mulţi purici prin Dacia. Doi ani mai târziu, plini de păduchi şi de pradă, ei şi-au luat tălpăşiţa spre însorita Italie, unde, după câteva măceluri norocoase, au întemeiat Lombardia.

În schimb, complicii lor, avarii, nici pomeneală să ne lase-n pace. Zgârciţi la vorbă, ei n-au răspuns strămoşilor noştri la întrebarea “Cât mai staţi?” vreo două sute de ani.

Avarii erau după unii mongoli, după alţii huni, iar după ei – frumoşi şi deştepţi. Singurul lucru precis despre originea lor este că au năvălit din aceeaşi direcţie ca şi hunii. Odată gepizii înfrânţi, avarii le-au luat în primire toate bunurile imobile, care se întindeau din Câmpia Panonică până-n Ardeal. Apoi, undeva în mijlocul pustiei, şi-au ridicat capitala, deşi e mai nimerit să spunem că şi-au săpat-o. Capitala avarilor era împrejmuită de un zid circular, care însă nu avea nimic în interior, deoarece caii erau mai tot timpul plecaţi pe teren. De altminteri, lingviştii sunt de părere că în limba turcă “avar” înseamnă vagabond, fapt ce explică oarecum absenţa din capitală a oricărei forme organizate de sedentarism.

Aşadar, avarii băteau toată ziua pusta în lung şi-n lat, în căutarea unor noi şi noi prilejuri de jaf. Slavii le spuneau “Obri”, adică uriaşi, probabil din cauză că stăteau mereu pe cal. Cei mai zgârciţi dintre avari erau automat aleşi căpetenii, pe care bulgarii le numeau “capcani” sau “cafcani”. Strămoşii noştri le ziceau “căpcăuni”, fără nicio legătură cu starea lor fizică, ci referindu-se doar la capacităţile lor mintale. Mai mult, obişnuiau să-şi sperie încă de pe atunci copiii cu aceşti căpcăuni grei de cap, care parazitau prosteşte economia emergentă a gospodăriilor mutate-n creierul munţilor.

Ca orice neam fără sinţul măsurii, avarii au sfârşit-o prost. Nu însă înainte de a ne strica nouă prin Ardeal, timp de două secole, pronunţia latină. (“Academia Caţavencu”, nr. 442/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu