A șaptea dimensiune

Când Traian a urcat pe tronul Imperiului, Decebal o căuta cu lumânarea. Într-un fel, viitorul erou-martir intuia că, după numirea noului cezar, lumânarea va juca un rol decisiv în biografia sa est-europeană şi poate de aceea a băgat în armament toţi banii primiţi pentru reformă. În problema Daciei, Traian era de-a dreptul obsedat, el încheindu-şi […]

Aşadar, după seminarul militar de la Tapae, între armatele strămoşilor noştri s-a instaurat pacea. Odată cu ea au venit toate celelalte, adică civilizaţia, bunăstarea şi, evident, plictiseala. Căci alianţa cu Roma impunea dacilor un ritm ceva mai relaxat, mai sedentar, mai agroalimentar şi mai puţin năvălitor. Plăcerea atacurilor de noapte asupra cetăţilor romane era astfel […]

În anul 88 e.n., Domiţian a lăsat-o mai moale cu chefurile şi s-a concentrat asupra problemelor de ură personală. În capul listei figura, bineînţeles, Decebal, cel care, cu performanţele lui militare, îi tulburase Cezarului cei doi ani dedicaţi beţiei. În fruntea armatei de pedepsire, împăratul mahmur l-a numit pe Tettius Julianus, un general net superior […]

Odată cu bătălia mâncată de la trupele lui Rubrius Gallus, dacii au înţeles un adevăr amar: o epocă plăcută din scurta lor istorie tocmai lua sfârşit; o epocă rară şi greu de repetat, în care strămoşii noştri blânzi şi sedentari s-au jucat cu vecinii lor mai primitivi de-a năvălirea. Anii frumoşi ai invaziilor nocturne, pigmentate […]

Dacia lui Cotiso oscila aşadar între somnolenţă şi totalitarism. Venit la putere cu un discurs naţionalist, bazat pe şovinism antiroman şi xenofobie multibarbară, Cotiso a aruncat repede ţara într-o lungă izolare internaţională care a durat circa două luni. Economia internă era ea însăşi lovită de efectele dictaturii. Naţionalizarea promisă de tiran înaintea scrutinului traversa totuşi […]

Ca orice neamţ, Burebista a produs o puternică impresie asupra contemporanilor lui balcanici. De pildă, grecul Acornion din Dionysopolis, fost ambasador în stare vie la curtea luminatului despot, zicea că “regele Burebista a ajuns cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia şi stăpânitor al tuturor ţinuturilor de dincolo şi de dincoace de […]

Ospăţul dat de Dromohete pe banii poporului get în cinstea regelui macedonean căzut prizonier a avut urmări pacifiste. Din momentul primelor râgâieli de îndestulare şi până la sfârşitul tragic al zilelor lui, Lisimah n-a mai purtat război cu geţii. Într-un fel, nici nu prea avea cum, deoarece la doi ani de la chiolhanul pomenit, geţii […]