Amor de închiriat
marți, august 8, 2023 12:00
Haideţi să vedem cum se închiria amorul în 2004, pe vremea când România era în afara UE, iar salariul mediu lunar era aproximativ 200 de dolari.
În ton cu generoasa ofertă hibernală de cazare pe litoral sau la munte, prezentă în paginile de mică publicitate din ziare şi pe Internet, au apărut anunţuri de genu: „Caut parteneră pentru petrecerea Revelionului la munte” sau „Însoţesc om de afaceri, eventual străin, pe perioada vacanţei”.
Închiriez mascul tânăr!
Închirierile de persoane (de ambele sexe) se fac pentru vacanţe, recepţii, week-end-uri sau deplasări. Femeile cu bani şi mai ales cu ani închiriază masculi, eventual mai tineri cu 15 veri decât ele, numai ca să arate societăţii cât sunt de apreciate. Şi invers: ca să se dea rotunzi în faţa lumii, unii bărbaţi cu cont frumuşel în bancă îşi trag la braţ superfemei, decupate parcă din Playboy, să crape duşmanii de oftică! Le ţin după ei oriunde merg, în excursii, la afaceri, la săniuş sau prin restaurante. Pentru o femeie care se pretează la asemenea afacere este nevoie de suficientă imoralitate, denumită elegant „lipsă de prejudecăţi”, dar şi de mult curaj. Să înnopteze lângă un om pe care nu-l cunoaşte, mirosindu-i afectuos picioarele şi dând ochii peste cap ca după o linie de cocaină trasă până-n creieri, numai pentru bani şi mâncare, e ceva! După terminarea „vacanţei”, gagica trece pe la casierie şi apoi o ia de la capăt cu altul, vânând zilnic anunţurile din ziare.
„Te controlez în gură!”
Un exemplu, luat la întâmplare din presă: „Bărbat căsătorit, caut parteneră pentru vacanţă la munte, rog seriozitate! Discreţie totală, tel. 0723XXXXXX, după 21,00.” Sun. La respectivul număr de telefon, o voce cu laringită şi accent arăbesc zice: „Eu sunt o bersoană cu bani. Batron! Dacă tu coresbunzi la mine, nu trebuie să vii cu nimic în vaganţa asta. Să ai analize ginecolojice făcute, inclusiv testu’ SIDA şi să nu ai carii netratate, că te controlez în gură!”. Pe parcursul discuţiei aflu că omul este un adept al principiului că o vacanţă alături de nevastă e „disdragdivă pe jumădade”. Bărbatul se mai oferă să-mi cumpere lenjerie şi „barfum”. Restul detaliilor tehnice se stabilesc rapid, cu răceala unei discuţii reci, ca la sevice-ul auto. Bujia e bujie. Cinci zile în Poiana Braşov. Lichid pentru curăţat parbrizul – minus 20 de grade Celsius. Hotelul Sport, 500 de euro. Mă duc la întâlnire, dar nu mă arăt. Îl las să asdepde ca un bou într-un BMW 4×4, negru, la Gara de Nord, în faţa barcului.
Trichomonas absent!
Dacă cererile şi ofertele de „închrieri persoane pe perioada vacanţei” sunt în continuă creştere, bursa matrimonialelor serioase pare a fi mai diminuată în această perioadă a sărbătorilor de iarnă (de la sfârşitul lunii decembrie 2004 – n.m.). Poate şi pentru că mulţi singuratici se strâng în jurul mesei, alături de părinţi şi fraţi, uitând să-şi mai caute o jumătate corespunzătoare. Problema e că, şi în cazul închririerilor, şi în cazul matrimonialelor, nu ştii practic peste ce dai. Aşa că trebuie să fii prudent(ă). Stiopa e divorţat şi vrea să se recăsătorească. În fiecare an îşi caută câte o parteneră. Dar nu găseşte nimic. A dat anunţuri pe Internet şi la mica publicitate. S-a trezit că-l sună tot soiul de femei. Pe toate le-a încercat în excursii montane. Nici una n-a fost bună. „Anul trecut (în 2003 – n.m.) am fost la Azuga cu una, Sanda. Mi-a tocat banii. Băga în ea ca o spartă şi bea de stingea. Asta n-a fost nimic pe lângă faptul că mi-a dat şi trichomonas. Mă mânca chielea pe la organele genitale de-mi venea să urlu! I-am pus mâna în gât şi i-am zis: „Fă, între noi s-a terminat!”. Aşa că bietul Stiopa a înghiţit ampicilină vreo trei săptămâni şi s-a uns pe organ cu o alifie puturoasă. Acum e vindecat, dar s-a pus iar cu laba pe Internet. Cine ştie, poate iarna asta închiriază o muiere cumsecade, frumoasă şi cu trichomonas absent. („Academia Caţavencu”, nr. 681/2004)
Citeste si articolele:
