A șaptea dimensiune

Mici fragmente de neant din România anului 2004.

Moş Crăciun cu fete slabe

Am fost ieri în vechiul Mall şi iar mă îmbrăcasem ca ultimul cumpărător. Jos, lângă fântana arteziană, era amenajat un fel de rond unde veneau copiii să se joace cu Moş Crăciun. La un moment dat aud în boxe: „Cine mai vrea să vorbească cu doamna Moş Crăciun?”. Mă uit: doamna Moş Crăciun – una tânără, actriţă sau vânzătoare, cu păr blond şi decolteu. Păcat. Eu mi-am imaginat întotdeauna că nevasta lui Mos Crăciun e plinuţă, veselă şi asexuată, nu tânără şi trasă la faţă de parcă ar chinui-o grasul pe droguri în fiecare noapte după ce se întoarce beat de la firmă.

Amantemergătorul

Taximetristul cu care am mers azi şi-a sunat-o pe Pisi din Drumul Taberei (ea era la ţigară & cafea), i-a povestit cum a îmbrăcat el copilul şi l-a dus la soră-sa, a giugiulit-o verbal de mi-era şi ruşine, a ameninţat-o insinuant că acum se duce peste ea, s-a interesat în ce schimb lucrează Marcel şi aşa mai departe. Bine că nu s-a încins problema mai tare, că îl dădeau dracu’ şefii afară pentru sex la birou, în timpul programului.

Trecere pe pietoni

Eram la capătul disnpre Piaţa Romană al străzii Eminescu, pe zebră. Un şofer pe care, în mod sigur, inteligenţa nu-l dădea afară din maşină, îşi parcase bolidul chiar pe trecerea de pietoni. Aşteptând culoarea verde a semaforului, am simţit o lovitură în spate. Tipul de pe trecerea de pietoni, care nu stăpânea, probabil, limbajul articulat, preferase să mă anunţe în felul ăsta că vrea să iasă în trafic, prin semne cu maşina. Am vrut să-i răspund, evident, dar n-am avut cum, căci eram pe jos. Dacă eram cu maşina, o parcam între alte două şi o ridicam cu roţile din spate, pentru semnul ăla internaţional.

M-a-nvăţat mama să coş

E un tip pe aici prin centrul capitalei care, zi de zi, scotoceşte cu două beţe prin coşurile de gunoi de pe stradă. Nu pare să caute mâncare, cred că umblă el după ceva anume, ca are metodă, are haine curate şi are walkam. Să vedeţi ce a făcut zilele trecute: după ce a studiat cu beţigaşele alea într-o cutie, şi-a aruncat ţigara aiurea, pe stradă, deci nu în gunoi, cum credeam eu că e normal şi cum mă aşteptam de la un cunoscător ca el. Probabil însă că băiatul ţine să păstreze curăţenia la locul de muncă.

To pee or not to pee

Mă sună un amic într-o seară. Zice: „Bă, fii atenta fază: am vrut să fac un pipi la o toaletă publică, la o staţie de microbuze de-alea care merg prin ţară, şi mi-a zis ăla care ia banii că nu se poate să fac, pentru că abia a spălat! Era să fac pe mine de râs auzind una ca asta, dar am renunţat în ultimul moment, când mi-am dat seama că abia făcusem duş.” („Academia Caţavencu”, nr. 680/2004)

Citeste si articolele:

• Bucureştiul anului 2004, văzut de un ziarist român (I)
• Bucureştiul anului 2004, văzut de un ziarist român (II)
• Bucureştiul anului 2004, văzut de un ziarist român (III)
• Ce ţi se poate întâmpla, de ziua ta, în Bucureştiul ţiganizat
• Ce spun românii de concertul susţinut de Madonna în august 2009 la Bucureşti