Cabinetele stomatologice de ieri şi despre un cabinet stomatologic Alba Iulia de astăzi

marți, mai 4, 2021 14:56
Posted in category Diverse

Cabinet stomatologic Alba IuliaToată lumea ajunge la un cabinet stomatologic. Mai devreme sau mai târziu. Iar în momentul în care avem nevoie, mai urgentă sau mai puţin urgentă, de un cabinet stomatologic, este bine să alegem unul modern, dotat cu toate cele, dar mai ales cu medici buni, cum ar fi, de exemplu, acest cabinet stomatologic Alba Iulia. Nu am să vă povestesc despre cabinetul stomatologic amintit anterior, lăsându-vă plăcerea să descopriţi singuri de ce merită ales. În schimb, am să povestesc despre câteva experienţe, unele dureroase la propriu, legate de întâlnirile mele cu domeniul stomatologiei.

Prima mea durere de măsele am avut-o când eram student prin anul doi, adică pe la 20 de anişori, aceşti anişori consumându-se înainte de 1989. La început am mers pe ideea că o să-mi treacă, doar aşa vezi lucrurile când eşti tânăr şi neliniştit. În acea perioadă a vieţii mele eram fumător şi nu mâncam nimic dimineaţa. Ca să traduc un pic, eram fumător mediu, ca să spun aşa, adică era vorba despre vreo 8-10 ţigări pe zi, adică nu fumam un pachet sau mai multe zilnic, dar nici nu eram cu una-două ţigări pe zi. Toate aceste precizări au rolul de a înţelege ce urmează.

După vreo câteva zile în care durerea de măsea nu dădea niciun semn că ar înceta, m-am hotărât să merg la un cabinet stomatologic. Era vară, eram în vacanţă, eram la ţară, la părinţi, aşa încât m-am urcat în autobuz (pe atunci nu prea erau maşini) şi am ajuns la cel mai apropiat oraş cu cabinet stomatologic; de fapt, erau mai multe cabinete stomatologice, aflate într-o policlinică stomatologică.

La fel ca în multe alte dimineţi, nu mâncasem nimic şi deja eram la a treia ţigară înainte de a intra în cabinetul stomatologic. Cum unii oameni care aşteptau deja acolo ştiau care este cea mai bună doctoriţă în domeniul extracţiei unei măsele cariate, m-am aşezat acolo unde erau coada mai mare, dorind să ajung, nu-i aşa, pe mâini bune. Cum era prima dată când trebuia să-mi scoată cineva o măsea, aveam ceva emoţii.

După ce aştept o perioadă, în picioare (nu prea erau scaune pe hol, iar eu eram, la 20 de ani, suficient de tânăr să aştept în picioare), îmi vine şi mie rândul. După câteva zile de durere şi câteva nopţi nedormite, plus oboseala drumului şi ora de aşteptat în picioare, în momentul în care am intrat în cabinet eram suficient de slăbit, deloc pregătit chiar şi pentru o banală extracţie de măsea.

Doctoriţa, probabil văzându-mă tânăr, n-a remarcat nimic. S-a uitat la măseaua cariată şi a hotărât rapid că “este cazul s-o scoatem”. Am fost anesteziat şi apoi doamna doctor mi-a introdus cleştele în gură să-mi extragă măseaua cariată. Ei bine, în momentul acela am leşinat. Fac o parnteză: leşinul este un fel de “moarte” din care te trezeşti. Nu ştiu de ce circulă atâtea poveşti despre ce vezi în moarte clinică, ajungi pe nu ştiu unde, bla, bla, bla, dar eu n-am simţit nimic. Mi s-a rupt filmul şi atât. M-am trezit (probabil după câteva secunde; nu ştiu exact deoarece nu am întrebat) în momentul în care doctoriţa, speriată de moarte din cauza leşinului meu, mă stropea cu apă.

Când a văzut că m-am trezit şi nu era mai rău (biata de ea, a tras o sperietură zdravănă), doamna doctor s-a hotărât să nu-mi mai scoată măseaua şi să-i aplice o plombă. Cu alte cuvinte, a trecut la planul B. Eu eram mulţumit c-am scăpat de extracţie şi, mai mult, că nu voi avea, chiar de la 20 de ani, o măsea în minus în gură. Cu respectiva plombă măseaua în cauză a rezistat nişte ani, plomba a căzut, o bucată de măsea a căzut şi ea, dar şi astăzi a mai rămas un fragment din acea măsea, fragment ce-mi aminteşte mereu de prima mea vizită la un cabinet stomatologic.

Tot în acea perioadă, cuprins de ale tinereţii valuri, dădeam mai puţină atenţie igienei dentare, chiar dacă mă spălam zilnic pe dinţi. Consumam între mesele principale tot soiul de dulciuri şi alte alimente de ronţăit, ca să nu mai vorbesc despre absenţa mersului periodic la stomatolog, pentru verificarea stării danturii. Aşa încât, în timp, s-au mai cariat nişte măsele, nu foarte multe, pe care, de data aceasta, am fost nevoit să le scot. De leşinat însă, nu am mai leşinat niciodată.

Gândindu-mă la acele vremuri, în care aparatura şi tehnica medicală erau departe de ce găsim astăzi într-un cabinet stomatologic modern, se poate afirma că astăzi orice problemă stomatologică are o rezolvare. Dotările prezentului fac dintr-un cabinet stomatologic locul unde orice problemă medicală este tratată la cele mai înalte standarde.

Desigur, ca în multe alte locuri, este mai bine să previi decât să tratezi. Pentru a ajunge mai rar la un cabinet stomatologic, mai ales la urgenţe, sunt câteva reguli ce trebuie respectate în privinţa unei igiene dentare corespunzătoare. Aceste reguli elementare, aplicate zi de zi, ne vor scuti de o serie de neplăceri majore cauzate de durerea de dinţi, de măsele. Toţi cei care au trecut prin aşa ceva ştiu cât de greu este în momentul în care ai acea durere surdă în gură. Ideal ar fi să mergem periodic la medicul stomatolog pentru un control de rutină, chiar dacă totul pare în regulă. Doar într-un cabinet stomatologic se poate aprecia exact starea de sănătate a danturii noastre şi putem preveni durerea şi, mai grav, pierderea unei părţi a danturii.

Protejaţi-va dantura! Şi mergeţi periodic la un cabinet stomatologic!

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu