A șaptea dimensiune

Mai jos, un articol apărut în ianuarie 2005, într-o Românie unde analfabetismul funcţional a făcut şi face ravagii, aşa încât procentul neinformaţilor, al credulilor, al naivilor şi al pupincuriştilor a rămas constant de-a lungul anilor, indiferent ce dezvăluri au făcut ziariştii oneşti, aflaţi în slujba adevărului.

Datele pe care le publicăm în premieră absolută au fost ascunse cu complicitatea lui Constantin Buchet, secretarul Colegiului CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii – n.m.), pentru a nu încăpea pe mâna cercetătorilor. La recomandarea PRM (Partidul România Mare, gaşcă de securişti criminali şi foşti nomenclaturişti comunişti – n.m.), Buchet a intrat în CNSAS şi a făcut politica acestui partid.

În toamna anului trecut (2004 – n.m.), Vadim i-a ordonat lui Buchet ca informaţiile care privesc viaţa personală din dosarele demnitarilor să nu fie publicate niciodată în presă. Moţiunea Buchet a învins şi partea cea mai penală a dosarului Vadim Tudor a ramas inaccesibilă.

Prin mijloace specifice, Academia Caţavencu a reuşit să ridice vălul de pe dosarul ruşinii. Ceea ce am descoperit aici este absolut şocant: senatorul Vadim Tudor poate fi acuzat de pedofilie şi proxenetism. Pentru aceste fapte grave, Eugen Barbu şi ucenicul său Vadim Tudor ar fi trebuit să fie condamnaţi la ani grei de puşcărie.

Că Securitatea n-a predat probele Miliţiei demonstrează că cei doi se bucurau de întregul sprijin al Departamentului Securităţii Statului (comunist – n.m.). Sacul de urdori şi slin al Securităţii îşi găsise două petice pe măsură.

Spicuim din Dosarul 176, volumul 3, filele 288-291, întocmit de fosta Securitate, privind stenograma convorbirilor dintre Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor. Notele din paranteză aparţin Securităţii. Din conţinutul dosarului rezultă că Vadim îi procura lui Barbu pipiţe de 15-16 ani. Iar concluzia pe care o putem trage este că Barbu îl ajuta pe Vadim, în contrapartidă, să-şi publice în Săptămâna (revista Securităţii – n.m.) gunoaiele lui antisemite.

Jurnalul mizeriei începe pe 21 septembrie 1981, la ora 14:14, când Barbu este sunat de Vadim Tudor:

Corneliu Vadim Tudor (C.V.T.): Alo, salut „patronelo”!
Eugen Barbu (E.B.): Măi, acum nu este ora 12:00.
C.V.T.: Păi de ce?
E.B.: N-a fost vorba că dai telefon?
C.V.T.: Păi dacă am fost „arestat” de numita Gina (?) de la Pescăruş. Uite, vrea să-ţi transmită salutări.
E.B.: Da. Cine-i?
Dna: Alo! Domnu’ Barbu?
E.B.: Da.
Dna: Bună ziua!
E.B.: Ce cauţi acolo?
Dna: Unde?
E.B.: La Vadim.
Dna: Nu sunt la Vadim.
E.B.: Dar unde?
Dna: La Athénée Palace.
E.B. (râzând): Bravo! Şi ce faceţi voi acolo?
Dna: Stăm şi ne futem.
E.B. (râzând): Vai! Ce… aoleu!
Dna: Îmi place de dvs.
E.B. Îţi suflă Vadim, dă-l încoace să-l instruiesc.
Dna: Aş vrea să ne întâlnim.
E.B.: Bine, fii cuminte acolo.
Dna: Da, da. Vi-l dau la telefon.
C.V.T.: Patroane, te-a sunat „persoana”?
E.B.: Nu.
C.V.T.: M-a sunat pe mine să-mi ceară numărul, dar i-am spus că e riscant să ţi-l dau pentru că se întoarce doamna. A insistat, dar nu i l-am dat. Însă sună dumneata.
E.B.: Nu fac chestia asta.
C.V.T.: Îţi dau numărul.
E.B.: Nu fac chestia asta. Tu vii încoace, ce faci?
C.V.T. spune că o să vină mai pe seară la E.B. pentru că acuma stă să-şi mai revină că „l-a demolat asta”.

Pe 10 noiembrie 1981, la ora 14:33, Barbu „este sunat de C.V.T. care îi spune că adineauri când a intrat în cameră a primit un telefon de la „persoana” care îl întreabă dacă poate să-l sune (pe E.B.) acasă. Acesta îi spune că poate să-l sune fiincă este singur acasă. Vadim îi promite că o s-o sune imediat.

La ora 14:40, E.B. este sunat de o doamnă care îi spune că el a plecat aşa că este liberă. Hotărăsc să se întâlnească la ora 19:00 la Vadim. La ora 14:51, E.B. îl sună pe Vadim căruia îi spune că a vorbit şi au hotărât ca pe la ora 19:00 să vină la el. Vadim îi spune că n-are nimic împotrivă, dar n-are nimic de băut. E.B. îi spune să n-aibă nici o grijă fiindcă se descurcă el. Îşi iau la revedere.

E.B. spune că aseară la ora 22:00 l-a căutat, dar nu era acasă. C.V.T. spune că la ora aceea „era la biserica albă, sugea a doua ţâţă” şi a ajuns acasă pe la ora 1:00 după care a citit până la ziuă.” (Filele 255-256)

Pe 17 noiembrie 1981, la ora 16:38, E.B. îl sună pe C.V.T. Discută pe teme profesionale:

E.B.: Cum a răma cu chestia?
C.V.T.: Cât este ceasul?
E.B.: 16:40.
C.V.T.: M-a sunat şi va veni la 19:30. Eu plec de acasă, la o agapă, şi las uşa deschisă, că nu intră nimeni la mine. Vă las cheia pe birou.
E.B.: Bine.
C.V.T.: La cât să mă întorc?
E.B.: Pe la 21:30.

Pe 26 noiembrie 1981, la ora 10:20, Barbu îl sună pe C.V. Tudor:

E.B.: Cum a rămas cu individa, i-ai dat telefon?
C.V.T.: Am dat şi a început cu nebuniile ei… „să vii la ea”.
E.B.: Zi „la el” (râde).
C.V.T.: A rămas pentru ora 12:00, că treci aşa…
E.B.: Da.
C.V.T.: Mai spune-i dumneata că nu înţelege de nimeni!
E.B.: Ce să-i mai spun că eu nu ştiu cum să o iau la fugă. Abia aştept să… (discută în continuare despre fotbal)”.

„16.12.1981, la ora 17:58, E.B. este sunat de Vadim. La început discută despre faptul că Vadim a primit telefon de la „persoana” care ar vrea să se întâlnească cu E.B., dar el a amânat-o, neştiind răspunsul lui, pentru mâine. E.B. nu-i dă nici un răspuns (probabil nefiind singur în cameră)…” (Filele 205-208)

„16.12.1981, la ora 17:58, E.B. îl sună pe Vadim, pe care îl întreabă ce a vorbit cu persoana fiindcă acuma poate să vorbească. Vadim îi relatează că a primit un telefon de la ea, care s-a arătat interesată să se întâlnească cu E.B. Cei doi stabilesc să aranjeze ca E.B. să se întâlneasa cu „persoana” mâine la ora 19:00 acasă la Vadim”. (Filele 205-208)

În după-amiaza zilei de 22 septembrie 1986, apar primele nume în stenogramele convorbirilor telefonice purtate de Barbu cu Tudor: „În cursul după amiezii, „Ticu” (numele conspirativ al lui Vadim – n.n.) a fost vizitat de o iubită de-a lui ANITA BARTON de 15 ani. A mai avut o serie de telefoane de aranjamente şi pile, precum şi referitoare la filme şi casete. La ora 19:05 ANITA era încă la el. A venit la ora 15:00.” (Fila 31)

24.06.1987, la ora 10:05, „Maestrul” (numele conspirativ al lui Eugen Barbu – n.n.) este sunat de C.V.T. Vadim îi zice că l-a sunat copila, care i s-a părut şocată, n-a vrut să-i spună de ce prin telefon şi de aceea se gândeşte dacă „Maestrul” i-a zis sau i-a făcut ceva. Readuc discuţia la copila care l-a sunat, speriată, pe el. Vadim îl întreabă pe „Maestru” dacă i-a scos cumva vreun testicul, motiv pentru „patron” de a se amuza. (Filele 6-9)

20.06.1987, la ora 9:31, „Maestrul discută cu Vadim la telefon. „Maestrul” îi cere lui Vadim să dea telefon la Ani pentru a-i aranja o întâlnire (amoroasă) cu aceasta. Vadim aşteaptă ca Ani să-l sune pentru a perfecta o eventuală întâlnire între ea şi „Maestru”. (Filele 15-16) Misterioasa copilă este Anişoara Burlan în vârstă de 15 ani.

Proxenetul care conduce astăzi (în 2005, anul apariţiei prezentului articol – n.m.) destinele unui partid parlamentar a putut să publice în 1983 volumul de poezii Saturnalii, ce a declanşat „reacţii virulente atât în ţară cât şi în străinătate din partea evreilor”, aşa cum reiese dintr-un alt document al Securităţii (Dosarul 176, vol. 5).

În acelaşi dosar mai scrie aşa: „Despre C.V.T. (Corneliu Vadim Tudor – n.m.) se mai cunoaşte că este un element mercantil, folosind orice prilej pentru a se deplasa în străinătate cu echipe de fotbal, în scopul achiziţionării de aparate şi casete video, inclusiv cu valută procurată ilegal, unele dintre acestea comercializându-le ulterior. La fiecare deplasare are un câştig între 200 şi 300 de mii de lei.” („Academia Caţavencu”, nr. 684/2005)

Citeste si articolele:

• Pupincuristul Elenei Ceauşescu, Vadim Tudor, proxenet şi pedofil
• Penalul Vadim Tudor se plângea „savantei” că nu poate linge
• Vadim Tudor, dementul ce a mutilat moral România
• Pupincuristul Elenei Ceauşescu, Vadim Tudor, avea şi certificat de revoluţionar
• Cum au sprjinit, în 1999, patrihoţii lui Vadim Tudor, şi nu numai, hoardele minereşti montate pe distrugerea României
• Personaje care au contribuit la ascensiunea PSD = ciuma roşie = mafia: astăzi, Corneliu Vadim Tudor