A șaptea dimensiune

Impresii pe marginea unui infarct (corespondenţă din Infern) – Da’ ce-aveţi, tovarăşu’ Dej? V-a loatără somnu’ acuşi, cu noaptea-n cap, când clasa muncitoare pleacă la servici – aia care mai are servici? Ce v-a venit să stai întins acilea, pă caldarâm, la noi în poartă, la orele astea mici dă şapte treizeci? – Ce mi-a […]

Televiziunea, motorul progresului (corespondenţă din Infern) – Bă Nicule, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mi-e clar că ca om politic ai fost un mare bou. – Da’ dă ce folosiţi iespresii dă autocritică, tovarăşu’ Dej? Că pă mine dumneavoastră m-ai numit la conducerea partidului. – Păi, cum să nu folosesc, mă boule, […]

Despre tovarăşe de viaţă (corespondenţă din Infern) – Ce-ai, bă Nicule, mâncaşi scaieţi, de eşti aşa pleoştit? – De, tovarăşu’ Dej, am probleme cu Tovarăşa. – He-he, te pomeneşti că iar i s-a făcut de polimeri! – Nu, dă ştiinţă n-a mai zis nici pâs dă când cu colegii academicieni care n-a făcut nimica, n-a […]

Studenţii vechi şi noi – Hă, hă, Nicule, a belit-o şi ăştia! – Adică de ce, tovarăşu’ Dej? – Cum, de ce? A ieşit studenţii-n stradă, d-aia! – Şi? – Cum, şi? A belit-o! – Păi, de ce, tovarăşu’ Dej? – Cum, de ce, mă? Uite d-aia, că când iese studenţii, intră miliţia şi când […]

De la Găgeşti la Bârca, ne rânjeşte Dej cu hârca Prin 1999, Ion Cristoiu, baronul roşu al presei româneşti, fostul mic activist din ograda lui Nicu Ceauşescu, a hotărât că patruzeci şi ceva de ani de comunism nu sunt de ajuns, aşa că ne-a aruncat în obraz cu produsul cel mai abject al stalinismului, poetul […]

Despre integrare (corespondenţă din Infern) – De mult mă-ntreb, tovarăşu’ Dej: dă ce-a vroit ele, statili socealiste, să intre-n Ioropa dă când cu democraţia asta? – Ştii ce-mi place la tine, bă Nicule? Că murişi la timp! Almintrelea cred că făceai ravagii pă sus dacă mai stăteai un an, doi. Nu’ş cum dracu’ faci, da’ […]