„Fericirea” de a fi copil în România comunistă/ceauşistă
miercuri, ianuarie 24, 2024 7:39
Era o iarna grea, cu ger, cu zăpadă. Se apropie miezul nopții și o aud pe mama: Nuculita, hai mamă, să confirmăm lista la butelii!
Mă îmbrac, eram în clasa a șaptea, aveam 13 ani și sâmbătă, pe 20 februarie, aveam mai multe olimpiade pe școală de susținut și articolul la gazeta de perete de scris.
Mă îmbrac repede, o iau pe mama de mână și mergem cam 1 km prin frig, pe jumătate adormite, ca să ajungem la butelii repede.
Se striga lista, eram la numărul 12, ar fi trebuit să luăm.
Erau pe cartela, dar aduceau un număr limitat, nu prindeai mereu, iar la comandă erau greu de găsit și foarte scumpe.
Ajungem înapoi, acasă, ne culcăm semi-îmbrăcate, că lista se striga la 4 dimineața.
Pe un ger greu de respirat, ne ridicăm amândouă la 4 dimineața, plecam spre o nouă confirmare a listei. A doua!
Ajungem, și după strigarea listei, auzim ca vine mașina cu butelii la 5.30 dimineața. Victorie!
Rămânem amândouă, rămânea una la coada, ca cealaltă să alerge, sa nu înghețe complet.
Durea și când îmi mişcam piciorul. Ajunge mașina, și puhoi de lume, se dublează numerele, oamenii se agaţă de mașină, eu o ajut pe mama să rămână în rând, aveam împreună 80 de kg, 45 ea, 35 eu.
Primesc un picior din lateral, dar este bine, că pe celălalt picior eram vânătă de la coada de la carne, deci pot face norma pentru Daciada.
Mama ajunge în faţă. Mai sunt trei butelii, o susțin cum pot, nu mai contează loviturile primite.
Învingătoare, la ora 6.30, după o noapte nedormită, ajungem cu butelia acasa.
Dorm câteva ore, ajung la școală mai devreme, e frig în școală, frig tare, iar eu încă tremur.
Mă vede şefa de la organizația de pionieri, doamna S care îmi strigă pe hol: „Nicoleta, e gata articolul de la gazeta de perete, sau ai uitat că panoul de onoare al scolii începe cu tine și ai o datorie faţă de partid, ca are grijă de tine?”
Îi răspund repede și îmi cer iertare, în 20 minute trebuie sa scriu. Mi se încleştează mana pe stilou, e frig, dar îmi mușc degetele și asta face posibilă scrierea. Trebuia să scriu despre: „Fericirea de a fi copil în Republica Socialista România.”
Nu mi-aş fi amintit, dacă nu aş fi visat acea coadă la butelii azi-noapte, coadă pe care tot o visez, după 35 de ani.
E dedicată postarea celor ce regretă sau cred că în comunism a fost altceva decât chin și umilință.
Nicoleta Vaia Nidele
Sursa textului: https://revistatreispe.wordpress.com/2023/02/19/fericirea-de-a-fi-copil-in-romania-comunista/
Citeşte şi articolele:
- Tara „construita” de Ceausescu: 10 reguli aberante in Romania comunista, colhozul lui Ceasca
- Tara „construita” de Ceausescu: frigiderele functionau fara curent electric
- Tara „construita” de Ceausescu: fiecare elev de liceu facea munca patriotica in vacanta de vara
- Tara “construita” de Ceausescu: agricultura se facea cu elevii, studentii, armata, muncitorii
- Ţara „construită” de Ceauşescu: românii se turnau unii pe alţii la Securitate
