Propun o unitate de măsură relevantă pentru prostie (şi pentru corupţie): poliţistul

miercuri, decembrie 30, 2020 16:38
Posted in category Mass-media

PolitistiCică petardele care te lasă fără simţul auzului sunt interzise în România. Doar că această informaţie nu a ajuns la urechile poliţiştilor români. O cunoştinţă de-a mea de la ţară îmi povestea despre o familie de jegoşi, de şobolani fără şcoală, fără educaţie, fără nimic bun, cu vreo 5 copii, ambii soţi cu maxim 8 clase, care toată ziua nu fac nimic, nu au animale, nu au nicio activitate, în afara muzicii dată la maxim, aurolaci care toată luna decembrie şi toată luna ianuarie se ocupă cu petardele de putere mare, de-ţi iau auzul. Şi acestea sunt detonate în mijlocul drumului, fără nicio problemă, după lăsarea serii.

S-ar putea să vă întrebaţi unde sunt poliţişţii? Păi, poliţiştii care ar trebuie să vegheze la liniştea publică au puternice dureri în cot în legătură cu acest subiect. Poliţiştul de rahat din România nu a auzit de prevenţie. Poliţistul şpagar şi analfabet din această ţară apare numai după ce s-a comis crima, violul, infracţiunea în general şi dă declaraţii la tembelizor cum că se va face, se va drege etc. Poliţiştii, jeguri ordinare, să muriţi în chinuri!

Cum ajung petardele în Românica? Din cauza corupţiei românaşilor, aceşti cretin-ortodocşi care-şi fac cruce şi pupă icoane înainte de a lua o şpagă, o viaţă, înainte de un viol. Şi după.

A avut grijă grupul infracţional cu acronimul PSD de curul corupţilor, aşa încât, vorba imbecilei Viorica Dăncilă, corupţia e tradiţie la români, nu infracţiune (vă daţi seama ce-a putut să spună Proasta Universului în Parlamentul European?!).

Aşa încât degeaba scrii în lege tot soiul de măsuri care-l protejează pe românul cinstit, dacă, în paralel, nu veghezi ca aceste prevederi să fie şi respectate, iar dacă sunt încălcate să existe metode de constrângere.

România – stat mafiot. România – stat ratat. România – teritoriu unde interlopii ajung în Parlament (vedeţi câteva jeguri de la AUR). Stat în care nimeni nu te protejează (vedeţi cazul copilei care a sunat la 112 înainte de a fi ucisă şi poliţistul a trimis-o la moarte).

Ia-auziţi ce vrăjeli găsim pe site-ul Poliţiei Române. “Poliția Română face parte din Ministerul Afacerlor Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii.” (Hăăăăăăăăăăăăăă, hăăăăăăăăăăăăăăăă, hăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă.)

Revenind la titlul materialului, unitatea de măsură pentru prostie, poliţistul, poate funcţiona aşa: dacă eşti prost de 2 poliţişti, ai şanse să termini 8 clase, dacă esţi prost de 4 poliţişti, vei termina numai 4 clase, iar dacă depăşeşti unitatea de 4 poliţişti, când vine vorba de prostie, poţi să nu te mai duci deloc la şcoală.

Cum făceau sex oral poliţiştii din Românica mafioţilor din PSD în 2004, putem citi într-o scurtă însemnare din “Academia Caţavencu” (nr. 657/2004)

Disecţia presei de către secţia poliţiei

Secţia 2 Poliţie s-a apucat (în 2004 – n.m.) să trimită texte la ziar. Şi s-a întâmplat ca textele să fie trimise pe adresa ziarului Evenimentul zilei (pe atunci, în 2004, în slujba cetăţeanului, astăzi, 2020, în slujba mafioţilor din politică, fiind acaparat de grupul piţipoancei penale Elena Udrea). Care, în loc să le publice, a răspuns expeditorului: “Mai trimiteţi!”.

Şi băieţii de la Secţia 2 Poliţie au mai trimis. Fără succes (fără “succesuri” – n.m.), căci răspunsul rămânea acelaşi: “Mai trimiteţi!”.

Şi băieţii de la Secţia 2 Poliţie au mai trimis ei ce-au trimis, până când li s-a terminat pasta la pix, inspiraţia şi cele 100-110 cuvinte din arsenalul lor intelectual.

Astfel că textele, în fapt adrese în care se cerea dezvăluirea autorilor unor articole critice la adresa PSD, publicate în campania electorală, au rămas la sertar.

Adresele nu spuneau cine a depus plângere la poliţie împotriva ziariştilor căutaţi şi nici dacă faptul că unul dintre articolele incriminate, “Cine este Dan Andronic?”, poate constitui un indiciu în desluşirea misterului.

Aşadar, singura posibilitate ca agenţii de la poliţie să-şi vadă textele băgate-n seamă a rămas gazeta de perete a secţiei. Mai rămâne de rezolvat o singură problemă: cum or să ducă peretele la tipografie, ca să scoată gazeta.

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu