România – de la Nicolae Iorga la Bebe Moacă

marți, octombrie 29, 2019 22:12
Posted in category Mass-media

RomaniaCum adică, cine-i Bebe Moacă? Bă, voi chiar nu ştiţi cine-i dumnealui? V-am spart! Ia, luaţi de-aci nişte bucăţi în freză, până vă treziţi cu cărăbuşi la nas! Păi bine, mă, frate, îl ştie toţi vălenarii şi toate văile pe domnu’ Bebe Moacă şi voi vă faceţi că nu-l ştiţi? Hai, luaţi-o şi p-asta!

Aceste replici, evident imaginare, ne-au venit, aşa, ca o mie de pumni în cap, după ce am citit o ştire care altfel n-a prea făcut vâlvă în mass-media: la Vălenii de Munte, în clădirea unde Nicolae Iorga ţinea cursurile Universităţii de Vară (fondată în 1908), fiinţează actualmente (era în 2004 – n.m.) barul şi discoteca “Blue” (program: până la orele 24:00 şi, respectiv, 4:00, în week-end). Concesionarul istoricului spaţiu este, poate aţi ghicit, însuşi domnul Bebe Moacă, un distins întreprinzător local, cu care noi chiar n-avem nimic de împărţit.

Pe noi ne interesează, fraţi români, doar soarta ţărişoarei şi mersul ei înainte: de la universitate la bodegă, de la bibliotecă la discotecă, de la lectură la dat capete în gură.

Sigur, vor zice unii, nimic nu-i nou sub soare. Carol I, când s-a înscăunat ca principe şi mai apoi ca rege, abia le întindea un deget, distant, miniştrilor veniţi în audienţă. După 50 de ani, succesorul său, Carol al II-lea, era introdus de slujnică în iatacul Elenei Lupescu cu memorabila formulă: “Duduie, a venit conaşul!”.

De-aici până la “Adio, Majestate! Salut, Nea Mihai! (excelent titlul domnului Sever Voinescu în Dilema veche) a trebuit să intrăm, însă, într-un nou mileniu. Membrii Casei Regale au avut nevoie de un secol şi ceva ca să parcurgă drumul de la condiţia de figură istorică la cea de figurant în scenariile post-comuniste.

Şmecherilor de tranziţie le-a trebuit mult mai puţin ca să repete itinerariul, dar în sens invers. Altă istorie, alţi eroi. Alte figuri legendare, alte Moace domnitoare. La Bacău, un fost mecanic auto, pe nume Sechelariu Dumitru, se compară cu Ştefan cel Mare. În Gorj, baronul local Mischie cumpără un cavou ilustru şi se strecoară cu acte în regulă lângă osemintele fruntaşului ţărănist Grigore Iunian.

E drept că şi la centru un tinerel obraznic cu ceva funcţii prin partid (PSD – n.m.), l-am numit pe Victor Ponta, este asemuit lui Nicolae Titulescu, diplomatul de anvergură europeană. La fel de logic, mardeiaşul sindical Miron Cozma devine în ochii multora un fel de Avram Iancu sau de Tudor Vladimirescu…

Cândva, în anii interbelici, Noua Generaţie reunea o sumedenie de străluciţi tineri intelectuali, de n-ar fi să-l amintim decât pe un anume Mircea Eliade. Astăzi (era 2004 – n.m.), Partidul “Noua Generaţie” este condus de mult mai celebrul şi impunătorul Gigi Becali, cel care se crede un Mihai Viteazul.

Or, în comparaţie, domnul Bebe Moacă ni se pare un om mult mai la locul lui – la Vălenii de Munte. Un exemplu de reuşită, într-o ţară care îşi găseşte, iată, valorile.

Nu, pe bune, care-i treaba? Ce, că nu mai ie Iorga în Casa Universităţii de Vară? O fi avut datorii, dacă i-a luat casa… Cum, a murit? L-a omorât? Păi, l-o fi omorât de fraier. Smecheru’ de şmecher se scoate, băăă!… Hai la “Blue” să ne matolim, poate cordim şi-o pocnitoare. (Viorel Moţoc, “Academia Caţavencu”, nr. 632/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu