A șaptea dimensiune

Ce facem astăzi atunci când avem nevoie de informaţii? De exemplu, informaţii despre cea mai bună frizerie din Braşov. Păi, folosind un motor de căutare, de exemplu Google, tastăm frizerie Brasov şi selectăm din noianul de informaţii oferite pe cea care, credem noi, ne-ar fi de folos.

Există însă o metodă mult mai rapidă şi cu informaţii mult mai relevante. Intrăm pe platforma Stailer şi acolo găsim toate informaţiile de care avem nevoie despre cei mai buni frizeri, stlişti, bărbieri şi specialişti din industria hair & beauty. Tot acolo, după ce ai ales frizeria, salonul sau stilistul în care ai încredere, te poţi programa simplu şi rapid în vederea schimbărilor de înfăţisare pe care le ai în vedere.

Privind la aceste metode moderne şi extrem de eficiente în a găsi cele mai bune soluţii atunci când vine vorba despre un tuns la cele mai înalte standarde, îmi amintesc de perioada copilăriei, atunci când pentru a veni tuns la şcoală – aşa era regula înainte de decembrie 1989 – trebuia să găsesc pe cineva dispus să tundă.

În satul copilăriei mele, acolo unde serviciile erau absente sau foarte precare, toţi copiii care urmai să se tundă aveau două variante: ori o făceau acasă, ori la o familie improvizată de frizeri. Aveam colegi de clasă tunşi de către părinţi. Realizaţi că nu erau cele mai bune tunsori, dimpotrivă chiar, dar se accepta în acele vremuri să vii la şcoală cu tunsori nesimetrice. Important fiind gestul: copilul a înţeles (de fapt, au înţeles părinţii) şi s-a conformat tendinţei generale (era, de fapt, o regulă impusă, ca mai toate regulile din comunism; impusă cu forţa: nu veneai tuns la şcoală, erai tuns sau părinţii puteau avea probleme).

În cazul meu, părinţii nu se băgau la tunderea odraslei, aşa încâr mergeam regulat (cam o dată pe lună sau o dată la două luni, în vacanţe) la acea familie în care soţul era frizer profesionist, dar mai mereu nu era acasă, fiind angajat la o frizerie dintr-un oraş apropiat, iar soţia era cea care se ocupa de părul puştilor de atunci. De obicei, atunci când mergeam acasă la ei (acolo era frizeria improvizată), femeia avea treabă. Trebuia să aştepţi nişte minute bune să termine ceea ce începuse prin curte sau prin casă, apoi se ocupa de tine. Intrai într-o cameră unde exista o maşină de tuns, la început era manuală, apoi şi-au cumpărat şi una electrică, ţineai oglinda cu mâna uneori şi doamna începea să dea jos din părul tău. Nu trebuia să-i spui nimic, ştia cum trebuie tunşi copiii din acea perioadă, pentru ca acei copii să nu aibă probleme la şcoală. De regulă, ca să-i treacă şi ei timpul mai repede sau, poate, pentru a nu te simţi stingher în acea cameră întunecată, te mai întreba una, alta, ce mai fac părinţii, cum înveţi la şcoală etc. După ce părul tău devenea suficient de mic şi doamna era mulţumită de cum arată, te ridicai, plăteai o sumă modică şi plecai. Iar peste o perioadă, ciclul era reluat.

Din fericire, acele vremuri au trecut. Astăzi putem apela la Stailer pentru o tunsoare impecabilă, cu o programare prealabilă, adică fără timp de aşteptare şi fără niciun efort suplimentar din partea noastră.