A șaptea dimensiune

Probabil că, la apariţia lui Valer Dorneanu în viaţa politică dominată de PSD, mulţi s-or fi întrebat: de unde l-au mai scos şi pe ăsta? O fi el om de încredere de i-au dat un post atât de important, şef al Camerei Deputaţilor?

Ei, nu vă speriaţi, tovarăşul Valer Dorneanu e de încredere. Înainte de 1989 a fost consilier permanent la Consiliul legislativ. Adica marile fărădelegi ale comunismului au avut parte de sfatul permanent al tovarăşului Valer Dorneanu, drept pentru care, în data de 13 iunie 1989, omul nostru (vorba vine, de fapt, omul lor, al comuniştilor criminali!) a şi fost ales în Consiliul General al Asociaţiei Juriştilor din România comunistă, pe poziţia 36, în vreme ce pe poziţia 28 era tovarăşul colonel Deheleanu, şef al Miliţiei judeţului Timiş, iar pe poziţia 110, tovarăşul Tudor Stănică, şef al Direcţiei Cercetări Penale din Inspectoratul General al Miliţiei, binecunoscut inculpat în cazul Gheorghe Ursu. Dacă vă era dor de Rodica Stănoiu, ea belferea pe poziţia 98!

Dar tovarăşul Valer Dorneanu a fost activ şi din punct de vedere editorial, fiind, în 1981, coautor al volumului Participarea sindicatelor la elaborarea şi aplicarea legislaţiei muncii, apărut la Editura Politică şi conţinând , evident, pupături în curul tovarăşului Nicolae Ceauşescu.

De remarcat că această carte apare cam în aceeaşi perioadă în care disidentul Paraschiv voia să organizeze, la Ploieşti, sindicate adevărate şi libere. Aceeaşi preocupare pentru sindicate, numai că unul e promovat şi ajunge tot mai sus pe scara politică, în vreme ce celălalt, Paraschiv adică, este urmărit şi arestat de Securitatea comunistă.

Iată, prin activitatea de căţelandru comunist a tovarăşului Valer Dorneanu, o fărâmă din răspunsul mai mare la întrebarea “De ce nu s-a făcut un proces al comunismului în România?”.