A şaptea dimensiune pe Facebook (CLXVII)
duminică, februarie 14, 2021 19:29Mama mea, atunci când era copil, prin anii ’50 cred, şi nu beneficia de rechizite gratuite, mere, corn, lapte etc. la şcoală, a prins foametea cumplită adusă în România, mai mult în Moldova nefurată de ruşi, de cel mai mare criminal al tuturor timpurilor, comunistul drag lui Ilici Iliescu şi Ceausescu, I.V. Stalin. Îmi povestea mama că, împreună cu fratele ei, Condrea Dumitru, coceau câteva grăunţe de porumb şi apoi le împărţeau la trei, ea, mama ei şi fratele ei, bunicul fiind în lagăr la ‘fraţii’ ruşi, sprijiniţi de părinţii lui Ilici Iliescu şi Petre Roman, democratu’ lu’ peşte. Ei nu aveau cui se plânge, nu ieşeau la miting, nu scandau împotriva nimănui. Aşa s-a trăit în dictatura comunistă, perioadă dragă unor gunoaie umane.
O altă întâmplare reală este legată de bunica mea, din partea mamei. Tembeliziunile mogulilor prezintă periodic oarece cazuri de bătrâni care au o pensie mică, din care cu greu se poate trăi. Probabil că există multă suferinţă încă pe planeta Terra. Dar nu Traian Băsescu a adus-o. Pe bunica mea, după ce securiştii dilimanului Vadim Tudor i-au luat tot, au obligat-o să lucreze la colhoz, Cooperativă Agricolă de Producţie (CAP) pentru cei care vor denumirea oficială. După aproximativ 15 ani de lucrat la colhoz, bunica mea avea ‘imensa’ pensie de 60 de lei. Dar nu 60 de lei de azi, când preţul unei pâini este de 1 leu. Acei 60 de lei erau din anii ’80, atunci când o pâine, la raţie, costa aproximativ 5 lei. Acesta era nivelul de trai al ‘agricultorilor’ socialişti, cei care făceau din România o ţară ce exporta cereale, hă, hă, hă.
Şi pentru ca tabloul să fie complet, mai trebuie amintit că munca la colhoz nu era voluntară, ca ieşitul la miting, ci obligatorie. Adică orice cetăţean era trezit la 5 dimineaţa, primăvară, şi luat la muncă, chiar şi femeile bolnave, cum era mama. Bunica mea nu a mers la tembelizor să se plângă, pensia mică nu i s-a părut sfârşitul lumii. Şi aceasta deoarece erau lucruri mult mai dureroase în acea perioadă, cum ar fi mersul pe jos 10 km, cu un copil în braţe, apoi lucrul la camp o zi lungă de mai, urmat de drumul înapoi, aşa cum a făcut bunica mea, pentru ca nomenclatura comunistă să aibă huzurul de zi cu zi. Azi femeile de la ţară nu muncesc nicăieri, dar vor să trăiască bine, şi dacă acest lucru nu se întâmplă, vinovat este Băsescu. La fel, dacă eşti ultima nulitate, nefiind capabil de nimic, decât de urlat, ai mai făcut şi 5 copii, deşi indicat era să te abţii, şi o duci greu, vinovat este, desigur, Băsescu. Dacă nu munceşti nicăieri deoarece nu ştii o meserie sau ceea ce ştii este superficial, adică eşti bâtă pe plan profesional, şi o duci greu, vinovat este, desigur, Traian Băsescu. El şi numai el a adus criza în România, plus celelalte.
Restul aici.
Citeşte şi articolele: