A șaptea dimensiune

Pe la începutul secolului VII, peste slavii care năvăliseră peste noi năvălesc bulgarii. Bulgarii erau un fel de turci cu care se asemănau prin limbă şi de care se deosebeau prin ceafă. După un popas în nordul Mării Negre, ei au coborât pe litoral până la Varna şi au ţinut-o într-o plajă şi-un pârjol până i-au scos pe slavi din Dobrogea şi pe bizantini din sărite. În Moesia, însă, slavii erau atât de numeroşi încât bulgarii, după ce i-au cucerit, au dispărut în mijlocul lor, fiind asimilaţi cât ai zice “leka noci”. În 668, bulgarii întemeiază un stat a cărui putere creşte sub Krum între 802 – 814. Tot în acea perioadă în statul bulgar creşte puterea legumelor. Năvălitorii descoperă brusc într-o grădină de zarzavaturi plăcerile nebănuite ale sedentarismului: castraveciorii muraţi şi zacusca de vinete, simboluri agro-alimentare ale temperamentului bulgar păstrate până azi.

În 864, pe tron urcă Boris. Bulgarii, care deja uitaseră turca şi vorbeau deja o slavă care anticipa multe, au trecut la creştinism. Mai întâi, au trecut nobilii bulgari care nu au vrut să se creştineze şi pe care Boris i-a creştinat post-mortem, împreună cu familiile lor. Restul ţării s-a botezat urgent, cât ai zice “zasada”, într-o dimineaţă ploioasă de martie, sub supravegherea atentă a cetelor de halebardieri bulgari, rămaşi în viaţă după trecerea la ortodoxie.

Strămoşii noştri au dus-o bine în această perioadă. Pâinea, carnea, brânza, laptele şi mierea se găseau din belşug, deşi de când le veniseră slavii în gazdă, vinul şi miedul dispăruseră complet. Totuşi, seara, când se aduna în jurul focului, poporul român în formare nu prea avea la ce se uita. Din această plictiseală, s-a născut expresia “a prinde bulgarii”, lucru pe care flăcăii daco-romani îl făceau noapte de noapte, păzind pepenii. Astfel, în nopţile bune puteau fi prinşi până la zece bulgari pe bostană, eveniment ce contribuia în mod decisiv la distracţia comunităţii rurale din acele vremi. Dar acest marginal schimb cultural nu avea să ţină mult căci, în curând, în sudul Dunării avea să izbucnească revoluţia zarzavaturilor. (“Academia Caţavencu”, nr. 447/2000)

Citeste si articolele:

• Slavii, c’est la vie!
• Etnogeneză şi evaziune fiscală în secolele VII – IX
• Un moment cam slav de înger
• Unora le-o dat cu carul, numa’ nouă cu avarul
• Afară e vopsit gardu’ şi-năuntru-i longobardu’