Familia Mavrocordat rămâne pe tronul Moldovei

luni, iulie 30, 2018 16:06
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaAşa cum cititorul probabil se aşteaptă, în lungul lanţ de rubedenii ale domnului decedat se afla, bineînţeles, un frate. Ioan, fratele lui Constantin Mavrocordat, a ştiut să se plaseze la momentul potrivit în raza vizuală a vizirului care, prin numirea domnitorului pe criteriul pungilor de icosari, garanta principiul democraţiei în ţările române. Dacă e să vorbim despre momentul potrivit, atunci trebuie să spunem că acesta a fost – iarăşi aţi ghicit! – ceasul mazilirii lui Costică. Ca un frate bun ce-i era, mezinul l-a săpat puţin pe nenea după moda Fanarului şi s-a cocoţat pe tronul Moldovei cu aerul unei găini fratricide suite în vârful muşuroiului.

Domnia lui Ioan a fost lejeră pentru titular. Profund hedonist şi amplu miserupist, Neluţu n-a avut altă grijă decât să-şi refacă finanţa personală pe spinarea colectivului de locuitori. Şi pentru că vocabularul lui economic se epuiza în noţiunile de bir, japcă şi jaf, domnul încarcă ţărănimea cu deplina povară a belşugului naţional şi se abandonează după asta unor interminabile “mese mari şi zeefeturi şi primblări şi … alte desfătări a lumii”.

Dacă talpa ţării gâfâie strivită de imperativul progresului economic, ciorapul ei de mătase, adică boierimea, urcă în graţiile lui Ionel şi se extrage sistematic din toate obligaţiile fiscale. În consecinţă, ţărănimea truditoare ajunge rapid la conştiinţa superioară de clasă inferioară, fără vreo speranţă de urcare în clasament pe parcursul viitorului secol, iar burghezo-boierimea favorizată de domn se instalează confortabil în fotoliul de locomotivă a progresului moldovenesc şi ne trage după dânsa înapoi cu acelaşi număr de veacuri.

Ghinionul acestei guvernări epicuriste e însă minoritatea jidovească din localitatea Iaşi, mazilirea lui Ioan trăgându-se de la o dipsută cu mai multe zerouri. După ce evreul reclamant e cercetat de cadiul turc şi spânzurat cât ai clipi, rudele mortului trag nişte sfori la Stambul şi obţin, ca şi în zilele noastre (era anul 2001, cu Ion Iliescu, de profesie KGB-ist criminal, la Cotroceni şi viitorul puşcăriaş Adrian Năstase, prim-ministru – n.m.), recurs în anulare. Justiţia Înaltei Porţi Otomane aflată în plină reformă structurală, e oarbă, coruptă, dar incapabilă să facă dreptate unui bacşiş inferior. Ioan Mavrocordat e mazilit în mai 1747, după aproape patru ani de chefuri şi desfrâu, în care Moldova nici n-a înaintat, nici n-a dat înapoi. Ca şi astăzi, ea doar s-a mai scufundat puţin. (“Academia Caţavencu”, nr. 498/2001)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

2 Responses to “Familia Mavrocordat rămâne pe tronul Moldovei”

  1. Ioan Teodor Callimachi, fanariotul poliglot de pe tronul Moldovei | A șaptea dimensiune says:

    august 7th, 2018 at 8:51

    […] Familia Mavrocordat rămâne pe tronul Moldovei […]

  2. Un alt fanariot, Constantin Racoviţă, pe tronul Moldovei | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 19:32

    […] Familia Mavrocordat rămâne pe tronul Moldovei […]

Adauga un comentariu