Lucrare scrisă la istorie

marți, septembrie 11, 2018 20:31

Istoria romanilorProfesorul Constantin C. Giurescu (1901 – 1977) era un pescar pasionat. Dar nu din cauza asta l-au băgat comuniştii la puşcărie. Nici măcar pentru faptul de a-l fi supărat pe irascibilul Iorga, căruia i-a demonstrat că Istoria românilor şi a civilizaţiei lor (1930) este plină de contradicţii, având “grave şi surprinzătoare deficienţe”. Atât de tare l-a supărat pe marele istoric încât acesta i-a blocat intrarea în Academie.

Iorga nu ierta pe nimeni. Nici comuniştii. Istoricul era vinovat în ochii lor că a scris o masivă Istorie a românilor (5 volume) care punea beţe în roate noii istorii a românilor comandată de la Moscova. Mai era vinovat, conform cu gândirea comuniştilor criminali, că în urma decretului lege din 14 august 1938, decret prin care România primea o nouă organizare teritorială, fusese numit rezident-regal al ţinutului Dunării de Jos (zece judeţe cu capitala la Galaţi).

Dar cel mai vinovat era, tot conform aceloraşi comunişti paraşutaţi de Moscova în România, că în guvernul condus de Tătărescu (noiembrie 1939 – iulie 1940) deţinuse portofoliul Ministerului Propagandei. După ei, România putea fi condusă cel mai bine din interiorul Cominternului, cum făcuseră Ana Pauker sau Valter Roman. Aşa că în 1950 autorităţile comuniste au hotărât că a venit momentul momentul ca istoricul să care tineta la Sighet, în puşcărie, alături de alţi demnitari.

Imediat după arestare i-a fost confiscată averea, iar biblioteca, manuscrisele şi fişele de lucru i-au fost arse şi familia dată afară din casă. A avut totuşi noroc. După cinci ani, la intervenţia lui Petru Groza, a fost eliberat şi după un scurt stagiu în Bărăgan, ca să-şi bage minţile în cap, a fost lăsat să-şi vadă de treaba lui de istoric.

Editura ALL a avut excelenta idee de a publica într-un sigur volum masiv toate scrierile memorialistice ale istoricului. Cartea trebuie citită mai ales de către cei care n-au aflat până acum că românii nu au fost mereu ceea ce au ajuns acum. (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 532/2002)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu