Prin 2001, Adrian Năstase (PSD) era Naşul mafiei bihorene

duminică, octombrie 21, 2018 10:00
Posted in category Justitie, PSD = PCR

PSD = ciuma rosie = MAFIAUn cetăţean simplu din localitatea Oradea a deschis luni, 26 martire 2002, uşa unui grup de 3 poliţişti însoţiţi de un procuror. Reprezentanţii autorităţii statului au declarat că deţin un mandat de percheziţie. Cetăţeanul nostru a întrebat – corect, şi de bun-simţ – “da’ ce căutaţi la mine?”; “păi, arme şi paşapoarte falsificate”; “no, atunci poftiţi înăuntru, da’ vă rog frumos să vă descălţaţi, că numa’ ce-o făcut curăţenie nevastă-mea”; drept care cele 4 cadre au executat percheziţia în ciorapi. Tot căutând arme şi paşapoarte, au dat în sufrageria omului peste fratele acestuia care-i privea liniştit, dar mort de curiozitate; până la urmă, n-a mai rezistat şi a îndrăznit să întrebe: “da’ ce-o făcut prăpăditul ăsta de frate-meo, doar n-o furat ceva!”; “nu, n-a furat, face paşapoarte false”; “ioi, fută-l Dumnezău, că el face la alţii, şi io n-am paşaport!”. N-au fost găsite nici arme, nici paşapoarte.

La două zile de la percheziţia de mai sus, o echipă a vizitat şi locuinţa procurorului Alexandru Lele, tot din Oradea. La declararea intenţiei de percheziţie, dl. Lele a cerut poliţiştilor să aştepte până la sosirea unor ziarişti locali. În momentul în care au apărut gazetari, inclusiv o cameră video, echipa a renunţat la percheziţie, iar unul dintre membrii acesteia s-a evaporat chiar mai devreme, ceea ce a provocat suspiciunea că se pregătea o înscenare. Unele posturi de televiziune au prezentat câteva secvenţe din acest incident. Cele două întâmplări fac parte din programul special oferit dlui Lele de Parchetul General. Practic, împotriva procurorului s-a declanşat o anchetă, care a demarat cu percheziţionarea unor persoane care îi erau apropiate, după care a fost luat la puricat chiar el, iar zilele trecute (martie 2002 – n.m.) a fost invitat la Bucureşti pentru un interogatoriu. I se reproşează faptul că a arestat şi cercetat abuziv un infractor, anume pe cetăţeanul Adrian Tărău, fiul prefectului PSD al judeţului Bihor. Pentru tranzacţii ilegale cu produse petroliere.

Să ilustrăm una dintre metodele folosite de inventivii noştri mafioţi, categorie din care face (făcea – n.m.) şi Adrian Tărău. Este vorba despre importul de apă din Ungaria. Da, aţi citit corect: firma ungară exportă cisterne pline cu apă, pentru care, la vamă, se fac – cu complicitatea vameşilor – documente pentru import de benzină. Ba, mai mult, partenerul român al tranzacţiei plăteşte şi vama. În urma exportului reuşit de unguri, aceştia sunt premiaţi de statul maghiar cu restituirea TVA-ului; apoi, ungurii vând benzina pe care n-au exportat-o la preţ de pompă şi câştigă net şi echivalentul diferitelor taxe din componentele preţului de vânzare (mai mult de 50%). La o asemenea afacere, e de înţeles că-şi permit să dea firmei partener din România banii pentru taxele vamale pentru importul simulat. Pe de altă parte, românii se aleg cu documente în regulă pentru o benzină care nu există, numai bune ca să “spele” benzina provenită din terţe operaţiuni de contrabandă, furată din rafinării sau, pur şi simplu, din conducte. Cum, într-o asemenea operaţiune, ceea ce contează este trecerea efectivă prin frontieră cu cisternele cu apă, hărnicuţii traficanţi au reuşit să treacă de două ori pe zi cu mai multe cisterne; odată intrate, cisternele golesc apa şi se-ntorc să mai încarce o porţie de “benzină”. Aşa s-a ajuns ca o micuţă firmă autohtonă din Salonta să înregistreze în documente preluarea unei cantităţi de câteva sute de tone, deşi nu avea decât un singur rezervor de 300 de litri. În alte operaţiuni se procedează invers: benzina existentă este botezată în acte ca fiind benzină de avion sau vreo fracţiune de combustibil din categoria celor exceptate de la accize; în acest fel, se câştigă echivalentul accizelor. Pentru a se pierde urma “botezului”, combustibilii sunt transferaţi succesiv printr-un mare număr de firme, unele dintre ele fiind firme fantomă.

Arborele genealogic cotit al mafiei bihorene

Pentru asemenea operaţiuni se poate ghici deja faptul că este nevoie de o frumoasă solidaritate a mai multor participanţi. Unii sunt operatorii direcţi – categorie căreia îi aparţine Tărău – şi proprietarii de firme care sunt traversate de corpul lichid delict; apoi sunt executanţii, complicii pe orizontală, care intră în contact direct cu traficul – vameşii, poliţiştii, inspectorii; mai e nevoie de protecţie, atunci când se întâmplă vreun accident nefericit şi scapă vreun control de sub control – atunci intră în joc influenţa, prin intermediul persoanelor bine plasate în funcţii de control al controlorilor; iar dacă se întâmplă să ajungă în justiţie, şi aici sunt dulăii de pază bine amplasaţi; în sfârşit, pentru a putea numi şi păstra în asemenea funcţii băieţii adevăraţi, e nevoie de sprijin politic, începând de la nivel local şi urcând până la Bucureşti (în acea perioadă, România era guvernată de ciuma roşie = PSD – n.m.).

Mafia nu crede în accidente

Pentru a demonta un mecanism de complexitatea celui descris mai sus, este nevoie să fie identificată nu numai infracţiunea punctuală, ci şi dimensiunea ei de organizare. Or, în situaţii-limită, când nu se poate evita intervenţia Justiţiei, resursa ultimă este sacrificarea unui protagonist, dar izolarea investigaţiei de restul reţelei. Cam asta s-a petrecut în cazul Lele. Din poziţia lui, de procuror de tribunal, a avut contact cu dosarul unui asemenea sacrificat, Pocşe Mircea Liviu. Vâslind prin tonele de dosare, a descoprit indiciile crimei organizate; or, aşa cum venise dosarul de la procurorul Aurel Mascaş, Pocşe era încadrat în aşa fel încât să fie camuflate relaţiile în reţea, în timp ce dosarul fiului prefectului PSD a fost închis. Lele cere redeschiderea cazului şi pentru că a descoperit elemente suplimentare, bine ascunse de complicii mafioţilor din Parchet: informări venite de la Interpol, care nu însoţiseră dosarul; a descoprit extrase de cont care pun în evidenţă plăţi simultane între 4-5 firme – ceea ce era un argument clar al caracterului organizat al operaţiunii; a mai descoperit ceva ce nici procurorii din Parchetul General n-au ştiut că există: înregistrări ale convorbirilor telefonice făcute de SRI, probe clare ale apartenenţei la mafie a protagoniştilor din mai multe dosare. Trebuie să precizăm că pentru segmentul ungar al reţelei cercetarea s-a încheiat – nu înainte de a fi fost aruncate în aer nişte maşini şi de a fi răsunat câteva împuşcături în stradă; în acest moment (martie 2002 – n.m.), infractorii au fost condamnaţi acolo la câteva zeci de ani de închisoare; reţeaua avea ramificaţii în Ungaria, Slovenia, Slovacia, Austria, Ucraina şi SUA. Ei bine, în România, singurul care era să fie condamnat a fost Pocşe.

Redeschiderea dosarului lui Tărău a produs un cutremur politic: pe data de 21 aprilie 2001 a ieşit la rampă nimeni altul decât Adrian Năstase, care şi-a exprimat îndoiala faţă de Justiţia din România: “Eu nu cred în dosarele astea care sunt închise la Ploieşti şi redeschise la Oradea” (Tărău fusese cercetat în cu totul alt caz la Ploieşti). Aşa că Fiul Prefectului PSD, arestat de Lele în dosarul redeschis, a fost scos din închisoare pe motive de inimă rea. Şi tot de supărare a luat urma propriilor conturi şi a tăiat-o în SUA, mersi Adi. A, n-a plecat înainte de a declara, în timpul unui interogatoriu, cu tupeul celui protejau de premier, că nu crede că e cazul să mai fie invocate înregistrările de la SRI, “pentru că nu mai există casetele”.

Şi acum membrii reţelei

Nu vă speriaţi, n-o să vă înşirăm aici sutele de nume ale nivelului operatorilor, care nu sunt cunoscute decât atunci când iau proporţii sau sunt fii de prefecţi. Nu, urcăm pe ramurile înalte ale reţelei. Doar câteva poame, dintre cele grele (vorbim de anul 2002 – n.m.).

  • Mascaş Aurel, procuror general adjunct – Bihor, avansat după eliberarea lui Tărău; a iniţiat ancheta împotriva colegului său Lele, cel care a redeschis dosarul Tărău, dosar care fusese închis chiar de Mascaş; ancheta împotriva lui Lele este confecţionată de alţi procurori obedienţi Leuca Gheorghe, Miu Mitică, Dan Chirculescu.
  • Ioan Lascău, director general al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Control Financiar Bihor – a oprit un control al subordonaţilor săi care dăduseră din greşeală peste o garnitură de tren cu “benzină de avion”.
  • Ion Capdefier, preşedinte al Direcţiei Generale de soluţionare a plângerilor din Ministerul Finanţelor, desfiinţează o decizie a Direcţiei Finanţelor Publice prin care i se solicita unui contrabandist (Pocşe Mircea) să-şi achite o datorie de 1,2 miliarde de lei (vechi – n.m.) către stat (accizele fentate cu “benzina de avion”).
  • Răzvan Ionescu, deputat PSD de Bihor, preşedintele Comisiei de apărare, a fost susţinut în campania electorală de Tărău şi de Ranyak Zoltan – amândoi evocaţi ca mafioţi în cartelul petrolului. Momentul comunicării rezultatelor alegerilor a fost trăit cu mare căldură de cei trei, care se îmbrăţişează de zor, imagine păstrată în videoteca PRO TV-ului, care a şi difuzat-o deja; el intervine pentru plasarea în funcţii a oamenilor recomandaţi de susţinătorii săi: a intervenit pentru promovarea lui Mascaş; Călin Vesa, despre care se spune că este fin al lui Tărău, a fost propus şeful Direcţiei Regionale Vamale Oradea; presa locală scrie că este finul lui Adrian Năstase.
  • Şerban Mihăilescu, secretarul general al guvernului Adrian Năstase, a fost invocat de unii dintre infractori ca fiind persoana prin care se transmit “obligaţiile” mai sus.
  • Adrian Năstase, prim-ministru; dacă Răzvan Ionescu îi este fin, atunci se cheamă că Nastase este Naşul; a intervenit public în favoarea infractorului Tărău prin declaraţia din 21.04.2001; ştia că intervine în favoarea unor infractori; dacă Parchetul General ar fi o instituţie independentă (ceea ce nu era; tocmai de aceea ciuma roşie doreşte astăzi, în 2018, să pună justiţia sub control politic: pentru a-i face scăpaţi pe mafioţi – n.m.), ar fi cazul să se sesizeze şi să-l tragă la răspundere penală pe Naşul pentru favorizarea infractorului.

Academia Caţavencu, nr. 541/2002

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Prin 2001, Adrian Năstase (PSD) era Naşul mafiei bihorene”

  1. Cum furau PeSeDiştii în România | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 18th, 2018 at 11:21

    […] Prin 2001, Adrian Năstase (PSD) era Naşul mafiei bihorene […]

Adauga un comentariu