Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (XIV)

luni, decembrie 23, 2019 14:46

Securitatea comunistaUnităţi speciale din cadrul DSS

Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) (UM 0620) (III)

Comandant: colonel Gheorghe Ardeleanu
Adjuncţi: locotenent-colonel Gheorghe Trosca, locotenent-colonel Ion Bliorţ, Gheorghe Gherghina

După 1989, majoritatea ofiţerilor USLA au făcut carieră. Câteva exemple.

Gheorghe Gherghina: fostul locţiitor al colonelului Gheorghe Ardeleanu la conducerea USLA a fost “reciclat” în SRI la Brigada Antiteroristă, devenind la trecerea în rezervă succesorul ofiţerului de Securitate Ion Botofei la conducerea Asociaţiei foştilor ofiţeri SRI, “care asigură legătura dintre securiştii din conducerea SRI (securiştii din anii ’90 – n.m.) şi cei din rezervă”, după cum relevă Raportul Armaghedon.

Alexandru Şomlea: maior, şef de serviciu în USLA, a fost preluat în SRI, de unde a trecut în rezervă în 1993 cu gradul de colonel. A devenit om de afaceri, copatron al unei firme cu sediul în Centrul Civic al Capitalei.

Aurelian Neferoiu: maior, locţiitor de şef de serviciu în USLA în decembrie 1989. În zilele revoluţiei, a folosit o uniformă de ofiţer al avaiţiei civile şi un permis de acces în această calitate. În 1993 (în plină guvernare a ciumei roşii – n.m.), a ajuns director general la Oficiul de Stat pentru probleme speciale al guvernului.

Pavel Iorgu, medic USLA în decembrie 1989, a rămas medic al Brigăzii Antiteroriste din SRI, cu gradul de locotenent-colonel.

Cei trei de mai sus au fost implicaţi, potrivit unor surse judiciare, în aplicarea unui “test de loialitate”, la care a fost supus căpitanul USLA Gheorghe Romanescu. Acest aşa-zis test a însemnat practic reţinerea în unitate începând cu 27 decembrie 1989 şi supunerea căpitanului Romanescu la torturi fizice şi psihice, de pe urma cărora acesta a rămas cu sechele pe viaţă.

Măsura a fost ordonată de colonelul Ardeleanu, întrucât exista bănuiala că Gheorghe Romanescu ar putea trăda unele din secretele unităţii. Care erau aceste secrete? Începând de la gradul de implicare al USLA în represiune, continuând cu problema “teroriştilor” care au tras după 22 decembrie 1989 şi încheind cu asasinarea echipajului condus de maiorul Trosca în faţa Ministerului Apărării.

În luna iulie 1993, Procuratura Militară a declanşat o anchetă în acest caz. Colonelul Ardeleanu a murit la trei zile după citarea sa în dosarul Romanescu. Cauza oficială a morţii a fost un infarct, ca urmare a intoxicării cu un insecticid: fostul şef al USLA a murit stropind un câmp de cartofi, undeva lângă Focşani.

De remarcat că atât SRI, cât şi MApN refuzaseră anterior să ofere date procurorilor militari cu privire la adresa la care putea fi găsit colonelul în rezervă Gheorghe Ardeleanu. Moartea sa, ca şi recompensarea generoasă a subalternilor din USLA a închis încă o cale de acces spre adevărurile Revoluţiei.

Unitatea specială de filaj “F”

Comandant: colonel Ion Băjenaru
Adjunct: locotenent-colonel Paula Stanciu

Băjenaru a fost avansat în 1984 la gradul de locotenent-colonel, în funcţia de locţiitor al comandantului Unităţii “F” a Securităţii. În 1987 devine, cu gradul de colonel, şeful acestei unităţi.

“Filajul” număra 447 ofiţeri, 13 ofiţeri specialişti în comunicaţii şi tehnică opeartivă, 252 subofiţeri, 65 angajaţi civili. Avea, ca şi marile Direcţii ale Securităţii, unităţi teritoriale special destinate acestei activităţi specifice de urmărire discretă a celor ce intrau în vizorul DSS.

Aportul unităţii la întocmirea dosarelor de urmărire informativă , fie că era vorba de persoane susceptibile de a trece la acţiuni ostile regimului comunist, fie că era vorba de posibile acţiuni de spionaj, a fost unul esenţial.

Pe lângă ofiţeri specialişti în arta disimulării, “filajul” avea şi o mică reţea de colaboratori, informatori care îi ţineau la curent cu “activitatea obiectivului” şi chiar îndeplineau mici acţiuni de urmărire.

Instantaneele luate persoanelor urmărite pe stradă sau în alte locuri publice pe care unele dintre acestea le-au găsit în dosarele personale, ca şi rapoartele privind fiecare mişcare în spaţiul public sunt elocvente pentru modul în care Unitatea “F” se achita de sarcini.

Serviciul special pentru protejarea secretelor de stat (UM 0500)

Număra 43 ofiţeri, 8 subofiţeri, 6 angajaţi civili. Acest serviciu urmărea organizarea şi activitatea birourilor de documente secrete din cadrul instituţiilor de stat, supraveghea modul de lucru şi de protejare a documentelor şi documentaţiilor cu caracter secret. Serviciul avea atribuţii de control şi organizare în domeniul protejării secretelor de stat, dar nu şi operative, acestea din urmă intrând în sarcina Direcţiei II de Contrainformaţii economice şi Direcţiei III de Contraspionaj.

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu