Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (XVIII)

vineri, decembrie 27, 2019 9:15

Securitatea comunistaUnităţi speciale din cadrul DSS

Unitatea Specială “S”

Comandant: colonel Constantin Marinescu
Adjuncţi: locotenent-colonel Eugen Grigorescu, locotenent-colonel Aurora Negoiţă

Unitatea se îndeletnicea cu interceptarea corespondenţei şi depistarea autorilor “înscrisurilor periculoase”, aşa cum erau considerate scrisorile anonime transmise conducerii de partid (comunist – n.m.) sau manifeste scrise de mână ori bătute la maşină.

În acest ultim caz, Serviciul “S” colabora cu Miliţia, care în urma unui decret din 1984 trecuse la fişarea şi înregistrarea caracterelor tuturor maşinilor de scris şi a proprietarilor lor de pe întreg teritoriul României.

Unitatea încadra 300 ofiţeri, 7 ofiţeri specialişti grafologi, 67 subofiţeri, 14 angajaţi civili. O serie dintre aceştia au fost preluaţi de Diviziunea S din cadrul Serviciului Român de Informaţii, la organizarea acestuia în 1990, în frunte cu lt.-col. Eugen Grigorescu, care cu această ocazie a fost înaintat la gradul de colonel, devenind apoi general de brigadă.

În structurile SRI a ajuns locţiitor al diviziunii de expertize tehnice, codificat Diviziunea S (UM 5135). Grigorescu a fost trecut în rezervă în 1998, după ce împotriva sa au început cercetările pentru distrugerea sau ascunderea jurnalului disidentului Gheorghe Ursu, faptă comisă în 1990.

Jurnalul lui Ursu, reţinut de Unitatea S din fosta Securitate, unde generalul SRI avusese funcţia de locţiitor, fusese clasificat drept “stric secret”. Grigorescu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de sustragere şi distrugere de documente.

Judecătorii instanţei militare au stabilit în 21 februarie 2003, după schimbarea încadrării juridice a faptelor, că nu poate fi vorba de tragere la răspundere nici pentru neglijenţă în serviciu, întrucât această infracţiune a fost între timp prescrisă, iar pentru reţinerea ilegală de înscrisuri a încetat procesul penal.

Totuşi, s-au acordat, mai mult în derâdere, daune civile în valoare de 20 de milioane de lei (vechi, la valoarea din 2003 – n.m.), sub forma daunelor morale şi 2.000.000 de lei (vechi, la valoarea din 2003 – n.m.) cheltuieli de judecată fiului disidentului Gheorghe Ursu, al cărui jurnal a fost evaluat astfel la contravaloarea pensiei pe o lună şi jumătate pe care o primeşte (o primea în 2003 – n.m.) generalul Grigorescu, cel ce i-a distrus jurnalul.

Ca orice fost securist respectabil, Eugen Grigorescu consideră “înscrisurile” periculoase, dar iubeşte armele: în 1991, a cumpărat pe o sumă de nimic (1.404 lei vechi) o veche armă de vânătoare, casată din colecţiile de “corpuri delicte” ale Ministerului de Interne.

Unitatea Specială pentru Instalaţii Tehnice “T”

Comandant: general-maior Alexandru Ţencu
Adjuncţi: locotenent-colonel Gheorghe Busu, locotenent-colonel Toader Ştefan

Număra 404 ofiţeri, 35 ofiţeri ingineri specialişti în electronică şi comunicaţii. 19 subofiţeri, 19 angajaţi civili. Unitatea se ocupa cu instalarea “tehnicii operative” (adică a microfoanelor) la domiciliile şi locurile de muncă ale celor urmăriţi şi cu supravegherea transmisiunilor radio pe teritoriul României comuniste, cu supravegherea telefoanelor şi monitorizarea video a tuturor celor ce deveneau “obiectiv” pentru Securitate.

După 1989, ofiţerii acestei unităţi au avut posibilitatea să lucreze pentru noile structuri informative. Aşa cum am mai arătat, majoritatea celor numiţi în funcţii de comandă ale acestora şi-au adus cu ei pe cei mai de încredere colaboratori şi subalterni.

Colonelul Ştefan Toader, fost adjunct al generalului Alexandru Ţencu, a fost numit director adjunct de divizie în SRI, unde şi-a adus în subordine pe mulţi dintre specialiştii din Unitatea Specială pentru Instalaţii Tehnice “T”, destinată activităţii de ascultare, înregistrare şi exploatare a informaţiilor obţinute “prin mijloace specifice”.

Totuşi, la conferinţa de presă pe care Virgil Măgureanu a susţinut-o în 15 mai 1990, directorul SRI a afirmat de mai multe ori că instituţia în fruntea căreia a fost numit de către Ion Iliescu nu are nimic în comun cu practicile fostei Direcţii a Securităţii Statului. Conform spuselor domniei sale, acei ofiţeri proveniţi din Securitate au fost “îndelung verificaţi” şi nu se fac vinovaţi de participare la acţiuni represive.

Cu fluenţa învăluitoare care îl caracterizează, Virgil Măgureanu a căutat să-i convingă pe ziariştii prezenţi că SRI-ul nu mai face dosare nimănui, dar prezenţa specialiştilor Serviciului “T” în structurile Serviciului Român de Informaţii (şi nu numai a lor) îi pune la îndoială în mod serios spusele, acreditând teoria continuităţii între fosta Securitate comunistă şi actualele (la nivelul anilor ’90 – n.m.) structuri informative din România.

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu