Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (XV)

marți, decembrie 24, 2019 14:29

Securitatea comunistaUnităţi speciale din cadrul DSS

Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior (UM 0650)
Comandant: colonel Alexandru Ştefan

Acest serviciu număra 41 ofiţeri, 2 subofiţeri, 2 civili şi controla comerţul exterior al României comuniste. Majoritatea ofiţerilor lucrau sub acoperire în cadrul Minsiterului Comerţului Exterior (MCE) sau în centralele de export subordonate acestuia.

Prin natura lui, serviciul era complementar celebrei ICE Dunărea, urmărind şi supervizând tranzacţiile externe care se derulau prin intermediul MCE. După destructurarea Securităţii, acest serviciu a fost dizolvat: în condiţiile “trecerii la economia de piaţă”, rostul lui dispăruse.

Nu la fel s-a întâmplat cu cadrele care au lucrat în Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior: li s-a oferit posibilitatea să treacă într-o structură de contraspionaj care prelua atribuţiile fostei Direcţii III, creată în cadrul Serviciului Român de Informaţii. Puţini au făcut-o, întrucât majoritatea, ca şi în cazul colegilor lor de la ICE Dunărea, au primit posturi în cadrul structurilor guvernamentale, cei mai mulţi chiar în centrala Ministerului Comerţului Exterior, care a rămas împânzită de foşti securişti.

Astfel, în primăvara anului 1990, directorul Direcţiei Asia şi Extremul Orient era colonelul Talpaş, secondat de maiorul Minculete. La fel se întâmpla la Direcţia Africa, unde directorul Grigore şi adjunctul său Bălan era cadre ale fostei Securităţi.

Direcţia Europa, deşi nu era condusă direct de securişti, a fost intens populată cu ei. Începând cu fostul locotenent-colonel Culău, pe post de consilier, continuând cu ofiţerii Nica, Mihoc, Berinde, Fota.

Direcţia Chimiei din Ministerul Comerţului era condusă la acea vreme tot de un ofiţer de Securitate, Negoescu, iar de Direcţia de Organizare şi Control a Ministerului răspundea fostul cadru al DSS Negulescu.

La conducerile unor întreprinderi din subordinea Ministerului (FRUCTEXPORT, AGROEXPORT, METALIMPORTEXPORT sau TERRA) au fost plasaţi de asemenea foşti ofiţeri de Securitate.

Toţi aceştia proveneau din Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior al Securităţii, din cadrul fostei ICE Dunărea sau erau foşti ofiţeri ai Direcţiei de Informaţii Externe, spioni sub acoperirea de ataşaţi comerciali, retraşi de la posturi după 1989.

Au fost şi ofiţeri care au părăsit Ministerul Comerţului Exterior în 1990 – cum e cazul fostului ministru adjunct Bădiţă, care avea gradul cel mai mare – acela de general de Securitate. Generalul Bădiţă a părăsit “comerţul exterior” în care se exersase în anii comunismului pentru postul de consilier economic şef al Ambasadei României la Teheran.

Sitauţia nu e singulară. Un alt mare număr de ofiţeri ai fostului DSS, proveniţi din aceleaşi structuri economice specializate în afaceri oneroase, au ajuns bine plasaţi în structuri ale statului, apropiate îndeletncirilor lor anterioare.

Astfel, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comerţului şi Ministerul Turismului numiseră până în august 1993 un număr de 17 foşti ofiţeri ai fostei Securităţi la posturi în străinătate, ca atasaţi sau consilieri comerciali, alţi 11 au intrat în Centrala Ministerului Comerţului Exterior, întărind rândurile celor deja prezenţi.

Dezvăluiri de presă arătau tot atunci că Petre Ciobanu, director în Ministerul Afacerilor Externe, fusese ofiţer DIE şi că alţi doi ofiţeri ai Securităţii ocupau funcţii-cheie: Radu Herghelegiu la Departamentul pentru Reformă şi Petru Rareş ca director al EXIMBANK.

Singura persoană despre care nu s-a mai auzit mare lucru după 1989 este Alexandru Ştefan, chiar şeful Serviciului Independent pentru Comerţ Exterior din cadrul Departamentului Securităţii Statului. Până să ajungă la comanda acesti unităţi, colonelul Ştefan lucrase mai întâi în Direcţia II de Contrainformaţii economice (UM 0625), de unde trecuse la mijlocul anilor ’80 la comanda Serviciului “D” (Dezinformare).

În trecut, Alexandru Ştefan a avut ghinionul să se ocupe intens de un personaj care după 1989 a dobândit o mare putere: deja celebrul Triţă Făniţă. În vremea în care era ofiţer de contrasionaj economic, la 3 aprilie 1978, Alexandru Ştefan şi subordonaţii săi au început verificarea informativă a acestuia, în vederea identificării surselor veniturilor sale, de pe atunci exorbitante.

Cu ajutorul tehnicii operative, au întocmit un voluminos dosar, utilizat ulterior de către Direcţia de Informaţii Externe (DIE) pentru şantajarea lui Triţă Făniţă, care s-a angajat să verse în conturile DIE un milion de dolari din tranzacţiile Agroexport, obţinuţi prin operaţiuni valutare speciale la bursele de cereale.

În cele din urmă, Triţă Făniţă a scăpat de urmărirea Securităţii, după ce s-a plâns ministrului Comerţului, Cornel Burtică. A scăpat, dar probabil că nu a uitat – ceea ce a făcut poate ca numele colonelului Ştefan să dispară din lungul şir al securiştilor care şi-au continuat cariera după 1989 sau au început o nouă şi prosperă activitate în alte structuri ale statului, ori ca oameni de afaceri.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu