A șaptea dimensiune

Pe la începutul secolului VII, peste slavii care năvăliseră peste noi năvălesc bulgarii. Bulgarii erau un fel de turci cu care se asemănau prin limbă şi de care se deosebeau prin ceafă. După un popas în nordul Mării Negre, ei au coborât pe litoral până la Varna şi au ţinut-o într-o plajă şi-un pârjol până […]

Una peste alta, năvala slavilor n-a fost rea. În complicata lui etnogeneză, poporul român şi-a sprijinit adesea impasul lexical pe cele 16 procente datorate acestor năvălitori. Ca să nu mai vorbim de marele dar al suptului, împrumutat cu toată bucuria, bucurie pe care o putem admira şi azi, în zi de leafă. Savanţii sunt de […]

Deşi ne-au stat pe cap vreo cinci secole, slavii nu ne-au marcat prea mult. Poate tocmai de aceea ei au simţit nevoia să mai năvălească odată în 1944, adunci când ne-au adus comunismul pe cap. Doar 16,4% din cuvintele limbii române sunt de origine slavă, fapt care arată ori că slavii vorbeau puţin, ori că, […]

Prin anul 560, când migratorii germanici îşi făceau de cap cu lexiconul nostru prin Ardeal, în Câmpia Getică se făceau auzite primele acorduri melodioase ale limbii slave. Pe o scală de la 1 la 10, cruzimea acestor noi oaspeţi barbari se situa cam în jurul valorii 3, longobarzii şi gepizii punctând, prin comparaţie, un lejer […]

Imediat ce i-au scos pe gepizi din nomenclatorul migrator, longobarzii n-au făcut mulţi purici prin Dacia. Doi ani mai târziu, plini de păduchi şi de pradă, ei şi-au luat tălpăşiţa spre însorita Italie, unde, după câteva măceluri norocoase, au întemeiat Lombardia. În schimb, complicii lor, avarii, nici pomeneală să ne lase-n pace. Zgârciţi la vorbă, […]

În 566, blânda şi chibzuita exploatare a bunicilor noştri de către gepizi se apropia de final, în timp ce longobarzii se apropiau de Dacia. Neam germanic şi ei, longobarzii aveau o pată matrimonială pe gepizi, pusă cu prilejul unui refuz de căsătorie. Alboin, regele longobard, nu mai bea, nu mai mânca, nu mai fuma şi […]

Spuneam că, în 453, Attila a salutat viaţa, lăsând în ceaţă întregul stat ecvestru al hunilor. După fratricidele de rigoare, pe tronul fostului imperiu încalecă Elac, fiul cel mare al fiorosului. Numai că, din păcate, din noianul de virtuţi barbare ale tatălui, Elac moşteneşte doar călăria şi analfabetismul. Charisma, ştiinţa luptei şi tăria de caracter […]