A șaptea dimensiune

Când Traian a urcat pe tronul Imperiului, Decebal o căuta cu lumânarea. Într-un fel, viitorul erou-martir intuia că, după numirea noului cezar, lumânarea va juca un rol decisiv în biografia sa est-europeană şi poate de aceea a băgat în armament toţi banii primiţi pentru reformă. În problema Daciei, Traian era de-a dreptul obsedat, el încheindu-şi […]

Aşadar, după seminarul militar de la Tapae, între armatele strămoşilor noştri s-a instaurat pacea. Odată cu ea au venit toate celelalte, adică civilizaţia, bunăstarea şi, evident, plictiseala. Căci alianţa cu Roma impunea dacilor un ritm ceva mai relaxat, mai sedentar, mai agroalimentar şi mai puţin năvălitor. Plăcerea atacurilor de noapte asupra cetăţilor romane era astfel […]

Pacea obţinută de Decebal după Tapae seamănă foarte mult cu acordurile FMI obţinute de urmaşii lui români de azi. Plină de promisiuni dintr-o parte şi – din cealaltă – animată de dorinţa de integrare a Occidentului, pacea din 88 lansează un model exemplar pentru raportul nostru cu lumea civilizată în următorii 2000 de ani. Pe […]

În anul 88 e.n., Domiţian a lăsat-o mai moale cu chefurile şi s-a concentrat asupra problemelor de ură personală. În capul listei figura, bineînţeles, Decebal, cel care, cu performanţele lui militare, îi tulburase Cezarului cei doi ani dedicaţi beţiei. În fruntea armatei de pedepsire, împăratul mahmur l-a numit pe Tettius Julianus, un general net superior […]

În urma discuţiei în contradictoriu cu cetele dace, generalul Oppius Sabinus demonstrase că nu era mare lucru de capul său – cap care făcea acum o figură solitară pe mobilierul ascetic din livingul lui Decebal. La auzul raportului militar despre dezastru, împăratul Domoţian a încălecat imediat pe-o şa şi a ordonat legiunilor aşa: “Romani, vă […]

Când trupele lui Domiţian s-au bulucit pe malul Istrului (Dunării) ca să admire în unda clară zbenguiala caraşilor geto-daci, regele strămoşilor noştri – el însuşi strămoş de-al nostru – era Duras. De felul lui, Duras era cam papagal – sau, dacă vreţi, rara avis, cum spuneau romanii în latineasca lor vulgară. Aşa că, văzând că […]

Odată cu bătălia mâncată de la trupele lui Rubrius Gallus, dacii au înţeles un adevăr amar: o epocă plăcută din scurta lor istorie tocmai lua sfârşit; o epocă rară şi greu de repetat, în care strămoşii noştri blânzi şi sedentari s-au jucat cu vecinii lor mai primitivi de-a năvălirea. Anii frumoşi ai invaziilor nocturne, pigmentate […]