A șaptea dimensiune

Ei, şi după ce întinse Mircea cel Bătrân pe cei 30.000 de turci prin lucerna de la Rovine, în 1395, boierimea fu toată de acord că neatârnarea Ţării Româneşti era mai neatârnată ca oricând. Drept care, printr-o frumoasă trădare de uniune naţională, clucerii, paharnicii, hatmanii şi ceilalţi membri ai cabinetului muntenesc îl puseră iute pe […]

Imediat ce le spulberase ienicerilor, la Călugăreni, încrederea în viaţă, Mihai Viteazul şi-a zis că, dacă tot e încălzit, n-ar strica să-i tăvălească oleacă şi pe başbuzucii rămaşi în excursie prin Muntenia, că nu se ştie când s-o mai ivi ocazia. Aşadar, în 1596, pasiunea domnului pentru scrimă cu securea s-a văzut pe deplin satisfăcută, […]

La bursa domnilor de patrimoniu, cronicarii au avut un obicei prost: şi-au cotat favoriţii pe criterii personale. Fireşte că motive plauzibile se pot găsi: trebuia să mănânce şi ei o pâine de la voievodul contemporan sau – oameni suntem, ce dracu’ – îşi doreau s-o mănânce în viaţă şi cu toate părţile corpului intacte. Mai […]

Vlaicu Vodă s-a urcat pe tronul Ţării Româneşti în 1364 şi nu s-a mai dat jos până în 1377, cu toate că urmaşul său, Radu I, şi-a început domnia încă din 1373. Doar n-o să stăm noi acum să descâlcim meandrele concretului, deoarece cazuri din astea s-au mai văzut. Bunăoară, chiar în secolul trecut, tovarăşul […]

Pe la 1436, ţăranii cu domiciliul stabil în Transilvania îşi vedeau în general de treabă. Asta până când, spre sfârşitul anului, marea nobilime s-a gândit că domiciul ăsta degeaba-i stabil dacă nu e şi fix şi degeaba-i fix dacă nu-i forţat. În plus, cum în situaţia asta intra în dicţionar cuvântul “iobagi”, nobilimea s-a gândit […]

Radu de la Afumaţi a domnit puţin după Radu cel Frumos, într-un moment în care Ţara Românească pendula între metafizică şi paşalâc. Provenind, printr-o coincidenţă, chiar din comuna Afumaţi (sectorul agricol Ilfov), Radu de la Afumaţi s-a suit pe tron prima oară în 1522, fiind împins de boierime, şi s-a dat jos în 1523, fiind […]