A șaptea dimensiune

„Libertatea nu este niciodată mai departe de dispariţie decât cu o generaţie. Nu o transmitem copiilor prin sânge. Trebuie să lupţi pentru ea, să o aperi şi să le-o înmînezi urmaşilor tăi, pentru ca şi ei să facă la fel când vor fi ca tine.” (Ronald Reagan, fost preşedinte al SUA, unul dintre cei mai buni)

Libertatea nu ți-o dă nimeni. O iei singur. E răspunsul la întrebarea pe care o primesc, dacă nu mi-e frică să scriu despre mizeriile din țara asta. Libertatea o avem fiecare. Ne naștem cu ea. Doar că o pierdem, pe drum. Familia, învățătorul, profesorii, școala, serviciul, colegii, șefii, instituțiile, prietenii, toți te conving că nu îți aparții. Le aparții lor și unui sistem care zdrobește brutal orice tentativă de evadare din cușcă. De rupere a lanțului cu care ți-au legat mintea și spiritul. Ești bun, câtă vreme nu pui întrebări. Taci și rabzi. Altfel, ești scandalagiu. Huligan. Piază rea. Stricător de ploi.

Necultivată, libertatea se atrofiază. Uiți că ai avut-o. Sau că încă o ai. Nu ai folosit-o și nu o știi. Ca și dragostea, libertatea se face. Restul e gargară. Libertatea e ca floarea. Neudată zilnic, se usucă și moare. Libertatea e un mod de viață. Singurul. Restul sunt doar variațiuni ale unei morți premature. Chiar dacă trupul încă mișună, ești plecat de mult. O jucărie a celor care știu că puterea lor e sclavia ta. Tu îi hrănești. Îi faci puternici, fiind slab. Ignorant și laș. Te temi să nu te ucidă ceva ce deja te-a ucis.

Curajul libertății e mereu primit cu pumni în cap. Sau cu gloanțe. Ceaușescu n-a știut cum să răspundă altfel. Nu știa cum arată libertatea altora. Doar a lui. La fel, Iliescu. A cărat bâtele din Valea Jiului la București. Și le-a distribuit egal pe cap de intelectual. Dragnea a asmuțit Jandarmeria. Prea se alintau ăia la Victoriei. Gaze, grenade, bastoane. Mustăciosul a înțeles primejdia libertății. Valul care-i mătura ambiția de dictator. Mai încoace, Georgescu dorea să ne pună lanțul Rusiei. N-a reușit. Ca să fii liber, trebuie să ți-o iei. La cap, la coaste. La portofel și confort. Obligatoriu, rămâi cu cicatrici. Dacă nu pe piele, pe suflet. Mulți te vor abandona, renega, înjura. Foști prieteni, actuali delatori.

Abia după ce îți iei înapoi libertatea înțelegi că ai avut-o mereu. Singurul care te ținea în lanțuri erai tu însuți. (Paul Palencsar pe Facebook)
https://www.facebook.com/paul.palencsar

Foto: revoluționari români, decembrie 1989
Sursa foto: Historia

Citeste si articolele:

• Tara „construita” de Ceausescu: 10 reguli aberante in Romania comunista, colhozul lui Ceasca
• Comunismul pe înţelesul retardaţilor care nu l-au prins, dar plâng după el
• Pentru libertatea de astăzi, au murit nişte copii inocenţi în decembrie 1989
• Tara „construita” de Ceausescu: frigiderele functionau fara curent electric
• Tara „construita” de Ceausescu: fiecare elev de liceu facea munca patriotica in vacanta de vara