A șaptea dimensiune

Îngrijorări şi uneltiri subterane în anul 1999

Ieri mă trezesc cu Dej la mine. “Bă Nicule, fi-ţi-ar manierile a dracu’, zice, tu ai văzut ultimele sondaje?” “Nu, tovarăşu’ Ghiţă, io mă uit numa’ pă bulgari, să-mi aduc aminte dă vremurili bune” zic.
“Bă, e groasă rău: Iliescu e pă locu’ unu la sondaje. S-a făcut sondaje şi aşa l-a găsit.”
“Ierea îngropat? He-he, bine i-a făcut. Ce-ţi ziceam io? Vezi că pân’ la urmă istoria face dreptate, tovarăşu’ Ghiţă?”
“Nu fi bou, mă Nicule! Sondaje dă alegeri, dă astea vorbesc, nu sondaje în pământ! Parcă te-ai tâmpit de tot de când te plimbi noaptea pân’ CeCeu să sperii portarii.”
“Aa, sondaje dă opinie publică vrei să zici? Şi care-i treaba cu Iliescu?”
“Cum care? Are treişcinci la sută, boule!”
“Ei, şi? Io aveam nouă’j’nouă şi nu să schimba nimic.”
“Păi, asta-i, că la nouă’j’nouă nu să schimbă nimic, da’ la treişcinci să poate schimba conducerea!”
“Şi?”
“Cum şi, mă dobitocule, cum şi? Păi noi ce ne facem?”
“Ce?”
“Păi ce ne facem noi, dacă vine ăsta la putere? Ce ne facem dacă vine un criptocomunist în fruntea ţării, mă? Ai?”
“Ce ne facem?”
“Ne facem de doi bani, asta ne facem, boule!”
“Tovarăşu’ Dej, io te rog să nu mă mai faceţi “boule”, deoarece nici io nu v-am băgat în p… mă-tii! În altă ordine de idei, io n-am înţeles pân-acuma nimic. Ca să fac şi-un spirit de râs, să mai destindem atmosfera, ce-are Iliescu cu prefectura, nea Gigi?”
“Are, fiindcă el a întinat sfintele idealuri ale socializmului. Ăsta-i în stare să ne compromită ideile dă tot, ca să nu mai vorbesc dă partid. Nimic nu-i mai periculos ca sufletu’ dă comunist cu ambiţii dă capitalizm. Ne-a zis tovarăşu’ Stalin, săracu’, să ne ferim dă privatizarea roşie, da’ n-am dat importanţă. E o ruşine pentru noi toţi. Când mă gândesc că tu l-ai promovat la tineret, îmi vine să-ţi rup, dracu’, oasele alea!”
“În cazu’ ăsta, ai dreptate, tovarăşu’ Ghiţă. Dacă mă gândesc bine, e în stare să dea pământu’ la ţărani, numa’ aşa, să ne facă pă noi să ne mutăm. Mie-mi poartă pică dă când l-am marginalizat temporar pă el, iar ţie dă când l-ai marginalizat definitiv pă tac-su. Da, ai dreptate. Trebuie să-i facem o vizită la noapte. Că, până nu ne vede morţi, ăsta nu se lasă.” (“Academia Caţavencu”, nr. 395/1999)

Citeste si articolele:

• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XIV)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XIII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XII)
• Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (XI)