Ion Iliescu, un criminal în libertate
duminică, aprilie 2, 2023 15:12
Fost student la Moscova, fost nomenclaturist comunist, fost preşedinte al României, timp de 11 ani, Ion Iliescu este criminalul de la mineriade şi cel care a crescut o adevărată mafie, mafia PSD-istă, care va fura tot în România, după decembrie 1989.
Să ne amintim cine a fost Ion Iliescu, personajul horror pentru România, dintr-un articol apărut în noiembrie 2004.
Ultimul editorial cu actualul viitor fost preşedinte al României
Domnule preşedinte, vă urăsc. De ce, domnule Iliescu, de ce? De ce a trebuit s-a facă şi pe asta la final? De ce a trebuit s-o spună Iliescu pe faţă: „Ce încalc? Care neutralitate? Dragă, e nu sunt Elveţia, eu sunt preşedintele României!”, băgându-şi astfel scurt picioarele în ea de democraţie.
Picioarele lui pătate de sângele tinerilor care-au ieşit cu piepturile goale în faţa tancurilor şi au strigat „Ori învingem, ori murim!”. Şi au murit. Ca să vină astăzi şmecherul ăla de Adrian Năstase să declare printr-o aroganţă de urgenţa cu care ne-a obişnuit: „Eu nu sunt Dumnezeu”.
Domnule Năstase, regret. Sunteţi pe invers: dumneavoastră sunteţi Elveţia! Pentru că dumneavoastră aţi ieşit cu pieptul gol în faţa teancurilor – pe care le-aţi adunat cu tupeu în miile de căsuţe poştale şi milioanele de dolari din băncile elveţiene.
Iar Ion Iliescu este, de fapt, Dumnezeu. Cel mai ateu Dumnezeu posibil – la care s-au închinat toţi hoţii, toţi securiştii şi toţi ţăranii care l-au votat şi l-au lăudat neînţelegând democraţia. Pe care nici Dumneavoastră, domnule Iliescu, n-aţi înţeles-o niciodată – pentru că avea prea multe UE-uri de Bruxelles, pentru că aţi urât-o atâţia ani de zile cât aţi fost un comunist de omenie şi nu vă puteaţi acum schimba doar pentru că v-aţi chinuit să daţi o dată mâna cu Regele, după care două zile v-aţi spălat cu spirt ca să nu se ia.
Aţi dovedit timp de 14 ani (erau 14 ani, în 2004, de la momentul Decembrie 1989 – n.m.) un servilism de proastă calitate faţă de democraţie. Se citea pe faţa dumneavoastră: de fiecare dată v-a fost scârbă de această invenţie a canibalilor americani, dar nu aveaţi încotro, trebuia s-o promulgaţi dacă voiaţi să se închidă ochii la Paris şi Bruxelles când mai ciomăgeaţi câte un intelectual cu bâtele lui Miron Cozma, la care încă vă mai gândiţi dacă să-l eliberaţi sau nu, după cum singur aţi declarat.
Domnule preşedinte, mi-aţi mâncat 10 ani din viaţă. Mie şi milioanelor de tineri cărora ne e ruşine să spunem la graniţă că suntem români, chiar şi când mergem la furat în străinătate de foame. Pentru că ne e foame. Pentru că salariul mediu al unui profesor din România e încă a zecea parte dintr-al unuia de boschetar în Slovenia. Pentru că la noi Iacubovii şi Iacujapca partidului dumneavoastră fură sub protecţia regimului Iliescu. Îl ştiţi. Ăla bătrânu’ de înţelegea greu capitalismul.
O singură dată v-am iubit: pe 28 noiembrie 2004, ziua de când n-o să vă mai văd niciodată, sper. Pe Dvs., pe Iacubov, Oprişan, Micky Şpagă, Adrian Păunescu şi toţi Teteii voştri cu tot!
Şi acum, în final, la despărţire, vă zic: nu v-a iubit nimeni sincer, domnule Iliescu. Cei care mimau iubirea o făceau pentru a fura prin spatele dumneavoastră. Aţi fost un cancer pentru România, pe care aţi sugrumat-o zi de zi prin oamenii dumneavoastră.
La revedere, domnule Iliescu! De-abia aştept să nu vă votez! (Dragoş Muşat, „Academia Caţavencu”, nr. 676/2004)
Citeste si articolele:
