Onţanu şi Agathon au vândut proprietăţi publice lui Burebista şi fraţilor Păunescu

sâmbătă, decembrie 25, 2021 18:16
Posted in category Mass-media

Dacii liberiLa început a fost Burebista. El a fost cel mai viteaz şi drept dintre traci. Herodot zice că tracii erau beţivi, leneşi şi îşi vindeau copiii. Propoziţia a fost cenzurată din cartea de istorie a românilor, care au ciugulit de la Herodot atâta cât le-a căzut bine la lingurică.

De treaz ce era, Burebista a tăiat într-o zi toate viile geto-dacilor. Geto-dacii erau beţivi, bănuitori, scunzi şi mistici. Ei l-au suspectat pe Burebista că i-a lăsat în criză de şpriţ şi i-au dat omorul.

Apoi a venit geto-dacul de afaceri Virgil Romeo Tănăsescu, care l-a reabilitat pe Burebista şi a botezat cu numele regelui două restaurante, în care se matoleşte tot ce a rămas nebăut de pe vremea căpeteniei geto-dace. Cele două “Burebiste” au specific naţional. O “Burebistă” a lui Tănăsescu s-a mutat cu contract de închiriere la parterul şi subsolul Centrului de proiecte culturale al municipiului Bucureşti, numit în continuare casa ArCuB, din Batiştei 14, fosta casă a prieteniei româno-sovietice, în locul clubului grecului Manos, care şi-a plătit chiria la calendele greceşti. Grecii sunt cei mai şmecheri eleni dintre ionieni. Chiria plătită de Tănăsescu administraţiei ArCuB a fost fixată la 3.060 de parai (dolari americani – n.m.) pe lună. Banii au fost văzuţi la hramul Sfântului-aşteaptă, care cade a doua zi după paştele cailor.

Casa ArCuB, construită în perioada interbelică în stil Art Deco de Primăria Bucureştilor, a fost destinată funcţionarilor ei şi a revenit în proprietatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, numit în continuare CGMB, printr-o Hotărâre de Guvern din 1997, după o odisee noroioasă, în care a trecut prin ghearele mai multor stăpâni, inclusiv tentaculele Regiei autonome a protocolului de stat. În 2003, CGMB a dispus vânzarea spaţiilor aflate în patrimoniul Municipiului. Dacă vi se pare digerabil, aflaţi că dispoziţia aplică printr-o Hotărâre de Guvern prevederile Legii 550 din 2002. Primarii de sectoare au fost împuterniciţi să semneze contractele de vânzare/cumpărare, “pentru şi în numele Municipiului Bucureşti”. Lista imobilelor scoase la mezat a fost publicată pe site-ul oficial al Primăriei. Din ea lipsea orice referire la casa ArCuB, din strada Batiştei 14, respectiv la locaţia închiriată restaurantului “Burebista”.

Începând de aici, intrăm în raza de acţiune a Primăriei sectorului 2, în fruncea căreia a recidivat, în urma alegerilor locale din iunie 2004, primarul Neculai Onţanu. Onţanu este un trac fălos, uituc şi misogin. El a zdrobit-o fără milă în competiţia electorală pe geto-daca Anca Boagiu. Când şi-a dat seama că Onţanu a uitat un amănunt capital, Tănăsescu a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe Onţanu, care a pus mâna pe telefon şi a sunat la CGMB, răcnind că a uitat un amănunt capital. CGMB s-a adunat în păr şi a completat lista de locaţii scoase la mezat cu noi locaţii scoase la mezat, între care apare şi “Burebista”. Tănăsescu este cel mai tipic om de afaceri dintre Carpaţi, Dunăre şi Mare. În acest spaţiu convieţuiesc armonios Gargaragii, Gugumanii, Miticii, Papugiii, Pârdalnicii, Pârâţii, Praşcăii, Şireţii, Şmecherii, Şnapanii, Şperţarii şi Şpringarii. Genomul lui foarte amestecat este o hartă a sângelui tuturor acestor triburi autohtone. Tănăsescu este foarte credincios şi se închină zeiţei Damşpaga, ale cărei altare se zăresc în orice oficiu de stat, zări-le-ar moartea. Onţanu este foarte credincios şi se închină zeiţei Luamşpaga, ale cărei altare se zăresc în orice instituţie de stat, lua-le-ar moartea.

Să trecem la subiect, fir-ar ale naibii de zeiţe: Onţanu i-a vândut în luna mai 2004, lui Tănăsescu, spaţiul din casa ArCuB cu 143.990 de euro, care se vor achita în trei ani, cu un avans de 1.470.000.000 de lei (vechi – n.m.) achitat. De aici şi până la a vorbi în clar despre un nesfârşit cortegiu de mânării n-au mai rămas decât frazele următoare. Contractul de vânzare/cumpărare dintre Onţanu şi Tănăsescu este pălit de nulitate, din următoarele considerente: a) la contractul cu pricina, vânzătorul nu este CGMB, reprezentat de Onţanul de sector, ci Consiliul Local al Primăriei sectorului 2, reprezentat de Neculai Onţanu – primar, Petre Chirică – preşedintele Comisiei pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi Toma Şutru – secretarul primăriei; b) Consiliul Local n-a avut niciodată în proprietate sau administrare un spaţiu al cărui proprietar este CGMB; c) Onţanul Local nu poate vinde cu de la sine putere şi în nume propriu ceva ce nu-i aparţine şi ceva la care n-a visat să posede nici moaşa-sa cu ochiul de sticlă, respectiv restaurantul regelui “Burebista”.

Ca atare, o să-i potrivim în freză o directă năprasnică, inspirată de articolul 948, coroborat cu articolul 954 din Codul Civil, care zice că o asemenea eroare produce nulitatea oricărui contract, deoarece, atenţie mărită: “persoana vânzătorului şi capacitatea acestuia de a vinde sunt esenţiale într-un contract de vânzare/cumpărare”. Or, esenţa folozofiei lui Onţanu este aceea de a se uşura împrăştiat pe orice înscris oficial, text de lege organică sau anorganică. Or, esenţa mişcării lui este să păstreze puterea prin orice mijloace, indiferent de consecinţe, şi să abuzeze de putere din orice poziţie şi indiferent de rezervele sau disponibilităţile ei de a se lăsa abuzată. Că şi puterea tot fiinţă este, care trăieşte laolaltă cu omul, ce mama dracului! Or, la data aceea, administraţia ArCuB, reprezentată de directorul Nicolae Scarlat, nici nu visa că deasupra capului ei se joacă ielele, dansează zmeii şi chicotesc dracii. Or, directorul Scarlat a fost pus în faţa faptului împlinit, la câteva luni bune după ce diabolica tranzacţie se încheiase deja.

Iar când era prea târziu, directorul Scarlat a mai aflat că Onţanu i-a vândut lui Tănăsescu nu 360 de metri, ci 472. Adică cu o treime mai mult decât suprafaţa închiriată iniţial şi pentru care CGMB a aprobat vânzarea. Or, Legea 550 zice că vânzarea prin negociere directă se face numai pentru spaţiile pe care prestatorii de servicii “le folosesc în baza unui contract de închiriere”. Or, în acest caz s-a încălcat pentru a doua oară legea, şi cineva se vrea cu tot dinadinsul la puşcărie, şi fiţi sigur că pe mine nu mă cheamă Onţanu şi că în acest moment am cu totul altă treabă. Iar cu privire la preţul vânzării lui “Burebista”, cineva a călcat din nou pe bec şi cere cu insistenţă să fie internat la mititica.

În contractul de vânzare/cumpărare scrie că preţul va fi achitat în contul Consiliului Local al sectorului 2, deschis la Trezoreria Statului, filiala de sector, adică în contul vânzătorului de fapt şi nu de drept, care este, repetăm, CGMB. Iar redevenţa terenului, care aparţine domeniului public, a fost fixată de Onţanu la 80 de euroi, care se va plăti vreme de 49 de ani, tot în contul Onţanului Local. Şi acum, ciuliţi urechile la maximum: contractul de concesiune asupra terenului poartă numărul 02 şi este datat la 1 iunie 2004. Adică la două zile după înregistrarea contractului de vânzare/cumpărare pe care se bazează şi la o distanţă de 80 de numere faţă de cel înregistrat cu ocazia tranzacţiei. Cineva se joacă cu nervii societăţii civile şi pe banii publici, dar a întins coarda la maximum. Cineva ne ia de fraieri şi încearcă să ne ducă cu preşul, cum că preţul corect al unui spaţiu de aproape 500 de metri pătraţi, situat în buricul târgului, ar fi fost de numai 143.990 de euroi.

Toate datele din teren au tras perdeaua la o parte şi au lăsat să se întrevadă că, în timpul tranzacţiei de vânzare/cumpărare, Tănăsescu s-a rugat zeiţei Damşpaga, iar Onţanu, zeiţei Luam Şpaga. Preţul real al unui asemenea spaţiu, susţin experţii în domeniu, poate ajunge în mod onorabil la 1.500.000 de euroi, iar în urma unor negocieri la sânge, la chiar două milioane. Aşa că nu credem că Onţanu ar mai avea motiv să sară în sus dacă o să-i punem nevinovata întrebare: domnule primar, unde aţi ascuns diferenţa de 1.400.000 de euroi? Mai ales că totul s-a făcut aparent în pripă, dar cu o precizie de-a dreptul matematică, în exact săptămâna dinaintea alegerilor locale, ale căror costuri reale sunt departe încă de a fi evaluate. Ba mai mult decât atât, o diferenţă plătită de cumpărător peste valoarea celei din documente poate încăpea în mai multe buzunare, în funcţie de rangul lor în ierarhia de partid.

Suntem tare curioşi ce-o zice Băsescu (pe atunci, în 2004, primar general al Capitalei – n.m.) despre maniera în care Onţanu joacă tontoroiul cu bunuri aflate în patrimoniul CGMB. Ardem de nerăbdare să aflăm dacă Băsescu ştie de felul în care a votat CGMB vânzarea spaţiilor, de mânăriile făcute de Onţanu, de jongleriile Consiliului Local şi de valoarea tranzacţiei. Şi mai mult decât orice, ne interesează cel mai tare să ştim ce părere are Băsescu de faptul că societatea “Intercontinental”, a fraţilor Păunescu, deţine titlu de proprietate asupra terenului de 948 metri pătraţi, lângă casa ArCuB, şi dat în administrare acestei instituţii. Titlul a fost eliberat în anul 2002 de ministrul Agathon, prin Ministerul Turismului. Asta în timp ce proprietarul de drept al terenului este acelaşi consiliu, muls la două capete de hidra PSD. (“Academia Caţavencu”, nr. 664/2004)

Citeşte şi articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu