Povestea porcului (IV)

joi, decembrie 16, 2021 7:38
Posted in category Mass-media

Adrian PaunescuSuflet de porc la tavă

La un moment dat, Flacăra (unde era şef pupincuristul dictatorului criminal Nicolae Ceauşescu, numitul Adrian Păunescu – n.m.) a publicat o fotografie a sufletului omenesc, ce părăseşte tiptil trupul, o inepţie macabră a şarlatanului Ion Florin Dumitrescu.

Prin acest act de o nemaiîntâlnită ticăloşie şi de o şmecherie fără margini, Adrian Păunescu încearcă să ne demonstreze astăzi (în 2004, data apariţiei acestui material – n.m.) că a avut curajul să critice materialismul, în plină epocă dialectică, în care combătea regimul cu o îndrăzneală ieşită din comun, dar nu-şi dezlipea o clipă gura de târtiţa lui Nicolae Ceauşescu.

Când toată ţara a aflat ce mare vraci mi-e băltăreţul din Bârca, don’şoarele de pension au început să se îmbolnăvească pe capete, de aprindere de lindic. Trăia în Deva un om mai sărac ca sărăcia şi mai trist ca tristeţea, care avea pe lângă sufletul lui o muiere şi o fată, Antal îi zicea. Avea fata o chitară, 16 anişori şi arzul nemistuit de a se auzi schelălăind în cenaclu (lui Adrian Păunescu – n.m.), Carmen îi zicea.

A turbat porcul când i-au rămas holbanii încurcaţi în mâţişorii lui Carmen. Mai avea fătuca ceva ce n-avea nimeni: la vârsta ei, încă nu visa care este lungimea neaoşă a bărbăţiei mioritice. Ca umbla zvoana prin târg că mamiferul e lung la sfat, dar scurt în sfârlează.

Ce s-a întâmplat se ştie, iar ce nu s-a văzut se bănuieşte. Păunescu şi-a introdus-o pe Carmen în cocină, sub pretextul că n-are fata un acoperiş deasupra capului, într-un Bucureşti care-şi ferecase porţile pentru veneticii din provincie (în dictatura comunistă, foarte-foarte greu se obţinea aprobarea de a te muta, legal, în Bucureşti, dacă erai din provincie – n.m.).

Iar pe viitorii lui socri i-a mutat în vila de la Breaza, să dea cu târnul şi să-i gătească lăturile. Soaţă-sa a mirosit că animalul s-a dedulcit la vrăbioară de pitulice şi l-a surprins în iatac, într-o dimineaţă pe la trei, când îi recita lui Carmen o poezioară scălâmbă, în patru copite şi cu izmenele pe adidaşi, drept care a băgat divorţul cât ai zice peşte.

Pen’ că fătuca era minoră şi exista riscul ca miliţia să-l vâre la lontru, la săpat vreo doi-trei metri, pentru consum ilegal de copănaşe de păsărică, porcul n-a luat-o de braţetă pe Carmen pentru a o duce la altar decât odată cu ignatul lui Ceauşescu, atunci când s-a dat liber la religie. Care religie nu este (nu era – n.m.) pentru porc decât un grohăit pios, cu miros de tărâţe tămâioase. (“Academia Caţavencu”, nr. 665/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu