A șaptea dimensiune

În 711 d.Hr., o mică armată musulmană a trecut din Africa de Nord în Spania.

Până în 718, aproape toată Peninsula Iberică a fost cucerită, era sub control musulman.

Creștinii au ripostat într-un conflict care a durat 781 de ani.

Înainte de sosirea musulmanilor, Spania era condusă de vizigoți — un trib germanic care preluase controlul după căderea Imperiului Roman.

Dar, la începutul secolului al VIII-lea, regatul vizigot era slab. Un război civil a izbucnit, iar în 711 d.Hr., un general berber pe nume Tariq ibn Ziyad a condus o armată peste strâmtoarea Gibraltar.

În bătălia de la Guadalete, regele Roderic al vizigoților a fost învins. Armata musulmană a străbătut Spania în doar câțiva ani, cucerind Córdoba, Sevilla și în cele din urmă Toledo – vechea capitală vizigotă.

Până în 720 d.Hr., aproape toată Spania era sub control musulman, acum făcând parte din puternicul Califat Omeyad. Dar un mic regat din nord a refuzat să se predea. Regatul Asturiei, o regiune mică, muntoasă din nord, a devenit ultimul bastion creștin.

Liderul său, Pelagius (Pelayo), a adunat o mică armată și a câștigat o victorie critică în bătălia de la Covadonga din 722 d.Hr. A fost o bătălie mică, dar a fost simbolic uriașă: pentru prima dată, o armată creștină învinsese musulmanii din Spania.

În următorii 300 de ani, regatele creștine din nordul Spaniei s-au extins încet spre sud.
Regatul León a apărut ca o putere majoră.
Navarra și Aragon au crescut în nord-est.
Castilia, fostă regiune, a devenit o forță în ascensiune.

Până în 1031, Califatul musulman din Córdoba s-a divizat în zeci de state mici, rivale. Regatele creștine au realizat oportunitatea. În 1085, regele Alfonso al VI-lea a cucerit Toledo, vechea capitală vizigotă. A fost o lovitură psihologică masivă pentru Spania musulmană.

Temându-se de o cucerire creștină completă, conducătorii musulmani au cerut ajutor din Africa de Nord. O nouă putere islamică – almoravizii – a trecut în Spania. Au zdrobit armata creștină în bătălia de la Sagrajas (1086) și au oprit înaintarea creștină. Deocamdată.

În secolul al XII-lea, regatele creștine au început să primească ajutor din partea Europei. Papa a declarat Reconquista drept război sfânt – un fel de cruciada – și cavaleri din Franța și din alte părți au intrat în luptă de partea cetăţilor creştine. Forțele creștine au împins constant spre sud armata musulmană.

Portugalia a cucerit Lisabona (1147) cu ajutorul cruciaților.
Aragon a luat Zaragoza (1118).
Castilia s-a extins mai adânc pe teritoriul musulman.

Dar, în timp ce evoluţiile din teren arătau bine pentru creștini, un alt imperiu nord-african a invadat Peninsula Iberică.

În 1195, o nouă dinastie musulmană radicală – almohazii – a sosit din Africa de Nord. Au zdrobit Castilia în bătălia de la Alarcos (1195). Spania creștină era pe punctul de a se prăbuși.

Dar apoi, în 1212, regii creștini din Castilia, Aragon și Portugalia s-au unit și au lansat un contraatac. În bătălia de la Las Navas de Tolosa, forțele creștine au distrus armata almohadă. Această bătălie a rupt definitiv puterea musulmană în Spania.

În următorii 250 de ani, regatele creștine au continuat să avanseze.
Castilia și León au fuzionat în Spania.
Portugalia a ajuns la granițele sale moderne.
Aragonul s-a extins peste Marea Mediterană.

Până când, în 1469, regele Ferdinand al Aragonului și regina Isabella a Castiliei s-au căsătorit, unind Spania.

Ultimul regat musulman, Granada, a rezistat încă câțiva ani. Dar, în 1492, după un lung asediu, Granada s-a predat. După 781 de ani, Reconquista s-a încheiat în sfârșit.

History Nerd pe X ( https://x.com/_HistoryNerd/status/1887197735436362178)

Citeste si articolele:

• Cum i-au „cuminţit” puşcaşii marini americani pe piraţii barbari din nordul Africii
• East India Company (EIC) a dominat peste 200 de ani comerţul mondial
• Zahărul în Europa (Franţa) şi Napoleon – puţină istorie
• Scufundarea Titanicului s-a produs din cauza unui ghinion incredibil
• Singapore, o poveste de succes