Abordezi domnia-n glumă? Faci bănet, dar faci şi ciumă

joi, iulie 19, 2018 11:25
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaCă tot căzu Nicolae Mavrocordat în laba austriecilor, pe tronul rămas liber la Bucureşti se sui frate-su, Ioan. Deşi afacerea exploatării omului român de către omul grec rămase astfel în familie, contravaloarea tranziţiei fraterne a fost preţuită aşa de pipărat la cursul valutar din Stambul, încât boierii trădători se tot hliziră o vreme pe tema cunoscutului proverb “Frate-frate, da’ tronu-i pe bani”.

Ne aflăm în anul 1716. Ionel e deocamdată numit caimacam, apoi, după suplimentarea peşcheşului până la cota imediat superioară, sistemul electoral otoman se pune în mişcare şi, odată cu el, caftanul domnesc. Înţolit astfel, Neluţu uită temporar de urgia războiului turco-austriac şi se pune cu burta pe guvernare. Din fericire, populaţia e gata secătuită de anteriorul frate, aşa că prea mult nu are a stoarce mezinul de la dânsa.

Între timp, ghinărarul neamţ Eugeniu de Savoia îi burduşeşte decisiv pe ieniceri la Belgrad, iar padişahul, obligat s-o dea la pace cu friţii, cedează Banatul şi Oltenia la inamic. Astfel, timp de 22 de ani, ordinea, hărnicia, seriozitatea şi disciplina instalate de austrieci i-au tot uimit pe indigeni, disperaţi de aşa ocupaţie lungă şi obositoare.

După înfrângerea de la Belgrad, tătarii, aliaţii tradiţionali ai stăpânilor noştri turci, se întorc spre stepele lor direct prin stepele noastre. Ca să nimerească drumul pe timp de noapte, ei aprind încă de cu ziuă principalele târguri întâlnite în cale.

Cu toate aceste evenimente agitate în program, Ioan Mavrocordat îşi face totuşi timp şi de exploatare şi, printre picături, pune de-o avere frumuşică în cei doi ani de domnie neîntreruptă. Lucru rar la fanarioţi, Ionel moare pe tron, adică în februarie 1719, la vârsta de 35 de anişori. Cauza decesului e dintre cele mai eroice, şi nici nu-i de mirare pe aşa vremi belicoase. Răpus de ciumă sau de tifos, după cum se tot sfădesc cronicarii, Ioan Mavrocordat face totuşi o figură moderată în stolul de corbi fanarioţi ce ni s-a rotit un veac deasupra capului. Moartea lui şi apoi a soţiei sale Zamfira câţiva ani mai târziu stau mărturie că acest episod trist şi fără nicio însemnătate a existat într-adevăr în istorie. La aşa istorie, aşa episod. (“Academia Caţavencu”, nr. 491/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu