Din a ţării jupuire se înalţă-o mănăstire

vineri, iulie 20, 2018 14:54
Posted in category Istorie

Vrem spitale, nu catedrale!Continuând plicticoasa înşiruire a domniilor corupte, familia Mavrocordat a revenit la rampă cu o nouă şi monotonă surpriză. Locul rămas liber prin decesul bravissim al junelui Ioan, răpus de ciumă la numai 35 de anişori fanarioţi, e luat de frăţiorul mai în vârstă, Nicolae.

În materie de alternanţă la guvernarea Ţării Româneşti, Nicolae era recidivist în toată regula. Până să pice prosteşte în laba austriecilor, el apucase să-şi croiască o frumoasă carieră fanariotă pe tronul Bucureştilor şi o şi mai frumoasă avere pe acelaşi motiv. Eliberat prin neatenţia destinului din folositoarea captivitate, el se înfiinţează la post imediat ce fratele său iubit a dat colţul.

Această a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat în Ţara Românească a ţinut vreo unsprezece ani, doborând orice record de durată al fanarioţilor, dar mai ales orice speranţă de bunăstare a populaţiei. Totuşi, dacă e să gândim lucrurile la scara mondializării, această domnia a lui Nicolae n-a trecut în zadar. Căci, în lungii şi apăsătorii ani ai asupririi lui luminate, poporul român a contribuit la belşugul economiei otomane şi la prosperitatea finanţei greceşti din Fanar, rotunjind astfel, în globalitatea ei, complexa civilizaţie a înapoierii balcanice, în sânul căreia urma să intrăm pentru următorul mileniu.

Nu toate faptele lui Nicolae au fost însă dictate de vectorul lucrativ. Au fost şi acţiuni din care a rezultat paguba turcilor, profitul astfel deviat intrând în posesia propriei prosperităţi. Mai mult, în scopuri care până acum au scăpat cu totul pătrunderii istoricilor, Nicolae a aruncat parale importante pe înălţarea faimosului lăcaş de la Văcăreşti. Bineînţeles că banii erau extraşi tot din micile stomacuri vegetariene ale copilaşilor munteni încă neexportaţi la Stambul, dar orişicât … Din plusvaloarea astfel obţinută, domnul a investit sume babane chiar în nişte manuscrise rare, în cărţi măiastru încropite şi în alese obiecte de cult, care au ridicat aşa de tare prestigiul mănăstirii, încât, evident, dânsa a devenit cu mult mai celebră decât dânsul. Lucru care ne bucură nespus astăzi, când, de la o vreme, riscăm să facem supradoză de politicieni fanarioţi. (“Academia Caţavencu”, nr. 492/2001)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

5 Responses to “Din a ţării jupuire se înalţă-o mănăstire”

  1. Numele lui Tudor Vladimirescu apare pentru prima dată în plină perioadă fanariotă | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 17th, 2018 at 20:16

    […] Din a ţării jupuire se înalţă-o mănăstire […]

  2. Bulevardul „Victoria Oportunismului” | A șaptea dimensiune says:

    februarie 3rd, 2019 at 16:29

    […] Din a ţării jupuire se înalţă-o mănăstire […]

  3. Poveste făra sfârşit | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 29th, 2019 at 11:12

    […] Din a ţării jupuire se înalţă-o mănăstire […]

  4. Problemele globale ale urbanismului fanariot | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 29th, 2019 at 12:49

    […] Din a ţării jupuire se înalţă-o mănăstire […]

  5. Ce căuta neamţu-n Oltenia? | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 30th, 2019 at 19:41

    […] Din a ţării jupuire se înalţă-o mănăstire […]

Adauga un comentariu