Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XII)

duminică, decembrie 30, 2018 20:29
Posted in category Mass-media

ReligieCine produce iască îşi trage IAS

O vorbă de duh spune că drumul spre Iad e pavat cu bune intenţii. Iar de bune intenţii nu duce lipsă nici Arhiepiscopia Tomisului (era în 2002 – n.m.). În tovărăşie cu municipalitatea constănţeană, popimea tomitană şi-a propus să construiască ceva pentru o mână de oameni nevoiaşi. Încă nu se ştie bune ce o să iasă, un azil de bătrâni sau un cămin pentru copiii străzii, dar oricum, buna intenţie contează!

Se ştie însă sigur că Arhiepiscopia va turna beton în acest scop nu chiar în IAD, ci în IAS-ul din comuna Nazarcea, pe care îl va cumpăra în curând. De ce fac un lăcaş pentru bătrâni sau pentru copiii orfani tocmai în mijlocul câmpului, asta numai Necuratul o ştie. Care şi-a vârât coada prin conturile popeşti şi a promis cu limba înveninată unor feţe bisericeşti că le va mări sumele îndrăcit, cu profitul adus de podgoria şi terenul cultivabil al IAD-ului, pardon, ale IAS-ului.

(Articolul este din 2002 şi, pe atunci, nu se ştia finalul poveştii. Iar acest final avea să vină în timp, odată cu anchetarea penală şi punerea sub control judiciar a mafiotului în sutană Teodosie Snagoveanu, atât pentru luare de mită, cât şi pentru lăsarea în paragină a podgoriei pe care popimea o cumpăra în 2002 – n.m.)

Mai mult, n-o să ducă lipsă la culesul viei nici de mână de lucru ieftină, că doar babalâcii şi pruncii ăia trebuie să facă ceva ca să merite mila Domnului Arhiepiscop. Iar clienţi băutori care să cumpere tămâioasa bisericească sunt pe toate drumurile pierzaniei. Ceea ce înseamnă că privatizarea cu cădelniţe a IAS-ului Nazarcea este o adevărată căpătuială pe bază de păcătuială. Amin!

Popa Lazăr scoate bani din transferul jucătorilor străini

Protopopul Gheorghe Lazăr din Ploieşti este un blatist notoriu, specializat în transferuri de jucători străini de protoierie. Aşa se face că la biserica “Sfânta Vineri” a adus un popă de lângă Constanţa şi altul de lângă Urziceni, la “Sfântul Gheorghe”, unul de lângă Slobozia, la “Sfântul Pantelimon”, unul de la Chiojdul Buzăului, iar la “Sfântul Haralambie”, unul de lângă Buzău şi altul de lângă Slobozia.

Ca să vă puteţi da seama cam ce sume se decartează la un transfer, vă dăm ca exemplu cifrele vehiculate la tranzacţia de la catedrală, când Lazăr i-a cerut parohului catedralei, Ion Popescu, un miliard de lei (vechi; 1 leu actual = 10.000 lei vechi; în leii de astăzi, şpaga cerută era de 100.000 lei – n.m.) pentru a-l confirma pe fiul acestuia în poziţia de preot II. Transferul se făcea de pe poziţia de diacon, la aceeaşi catedrală. Când Popescu i-a zis lui Lazăr că poate n-a înţeles bine suma, Lazăr i-a tradus-o în americăneşte: 30.000 de parai (dolari americani – n.m.), mânca-ţi-aş. Cum n-avea de unde să scoată ditamai purcoiul, fiul lui Popescu n-a pupat nici măcar biserica din Tătărani.

Cu banii smulşi din şpăgi, Lazăr şi-a înălţat un pălăţoi de neam prost, unde încinge bairamuri drăceşti, laolaltă cu proptelele cele înalte, ce-i ţin crăcile doldora de plocoane. (“Academia Caţavencu”, nr. 564/2002)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XII)”

  1. Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XIII) | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 4th, 2019 at 19:07

    […] Ce mai făceau prietenii ciumei roşii, ierarhii ortodocşi, prin anii 2000 (XII) […]

Adauga un comentariu