A șaptea dimensiune

Una din culmile capitalismului instaurat, începând cu 1990, de gaşca lui Ilici KGB Iliescu a fost, şi este, prezenţa fostei nomenclaturi comunisto-securiste pe post de ‘profesionişti ai democraţiei’. Aceşti călăi ai românilor, aceşti autori ai rusificării României, aceşti falsificatori de istorie, aceşti demolatori de tradiţii, aceşti trădători de neam şi ţară ne-au dat şi ne dau lecţii de democraţie. De la poetul grohăitor al dictatorului Adrian Păunescu până la poetul securistic Vadim Tudor, de la torţionarul Nicolae Pleşiţă, fost general de Securitate, până la turnătorul Dan Voiculescu, ei bine, aceştia au dat şi dau tonul dialogului din spaţiul public românesc, aduc în atenţia românilor subiectele României democratice (hă, hă, hă).

În acest material ne vom ocupa de criminalul Nicolae Pleşiţă. Există în arhiva ‘Academiei Caţavencu’ (2010) un articol scris de Ştefan Agopian, din care se poate înţelege cine era Pleşiţă şi cât de ‘nevinovat’ era Ceaşcă de crimele dictaturii comuniste. Iată-l mai jos.
Scriitor în comunism
(…) Dintre aceştia se detaşează, nu neapărat ca scriitor, Virgil Tănase. Romanul lui, ‘Portret de bărbat cosind în peisaj marin’, este refuzat de Editura Cartea Românească şi, exasperat că nu poate publica în ţară, autorul trimite clandestin manuscrisul în Franţa, unde, tradus de Alain Paruit, apare în 1976 la editura Flammarion. Romanul, care n-avea nimic anticomunist, este lăudat la Europa Liberă, drept care lui Virgil Tănase i se oferă un paşaport şi este sfătuit să facă bine şi să nu se mai întoarcă în ţară. Sfatul acesta i l-a dat, evident, Securitatea. Habar n-aveau securiştii că vor avea mult de furcă cu el. Stabilit la Paris, Tănase publică în 1982, în revista ‘Actuel’, un pamflet împotriva lui Ceauşescu, intitulat ‘Sa Majeste ler, roi communiste’. Pamfletul se termina astfel: ‘Suntem 22 de milioane de oameni care trăim în subconştientul unui nebun!’. Enervat, Ceauşescu îi dă ordin generalului Pleşiţă să-l lichideze pe Tănase. Cu care ocazie, s-a fi gândit Pleşiţă, n-ar fi rău să-l pună pe listă şi pe Goma, ca să scape de doi dintr-o lovitură. Tot la ordinul lui Ceauşescu, în noiembrie ’77, Monica Lovinescu fusese bătută în faţa casei, dar nu destul de rău, spre regretul Securităţii. De data asta, Ceauşescu era hotărât să nu mai folosească jumătăţi de măsură. Aşa că, în mai 1982, ofiţerul de Securitate Matei Pavel Haiduc soseşte la Paris, cu ordinul de a-i lichida pe cei doi. Numai că, în loc să-şi facă treaba, Haiduc se predă serviciilor secrete franceze (DST) şi le spune toată tărăşenia. Marian Popa susţine, în a sa ‘Istorie’, că Haiduc era agent dublu, ceea ce nu-i exclus. În urma scandalului declanşat cu dezvăluirile lui Haiduc, Francois Mitterrand îşi amână ‘sine die’ vizita la Bucureşti, unde fusese invitat de Ceauşescu. Şi, uite aşa, Ceauşescu a reuşit, în nebunia lui, să-l transforme pe Virgil Tănase – un scriitor onorabil, dar obscur – într-o celebritate a momentului.

Citeste si articolele:

• Cum plagiau oamenii Securităţii
• Despre bolile societăţii româneşti
• Despre cel mai mare poet de limbă germană din secolul 20
• Despre turnătorul montat şef la TVR de Iliescu în ‘90
• Cum a turnat Dan Voiculescu la Securitate
• Cum au adus pesediştii foşti securişti în structurile statului român democratic