Eroii falşi şi mediocri ai dictaturii comuniste
sâmbătă, februarie 18, 2012 15:22Eram în clasa a treia când am citit o carte cu un titlu ciudat, ‘Şomaj fără rasă’. Pe vremea aia, citeam tot ce-mi cădea în mână, fără nici un discernământ. Cartea era semnată de un anume Alexandru Sahia, despre care aveam să aflu mai multe la liceu, unde eram obligaţi să-l studiem. Murise tânăr, la numai 29 de ani, din cauza tuberculozei. Tuberculoza o făcuse – aşa ni se spunea – din cauza burghezo – moşierimii, care îi exploata la sânge pe tinerii săraci. Nu mi-am bătut capul cu el, dar la Bac, la literatura română, mi-a picat chiar Sahia. Cum spuneam, îl citisem încă din copilărie, iar povestirile lui, altfel simpliste şi atroce în acelaşi timp, îmi erau proaspete în minte. Câteodată e bine să citeşti toate tâmpeniile. După 23 august 1944, comuniştii l-au luat în braţe pe acest scriitor obscur, i-au schimbat biografia şi l-au oficializat.
Ba mai mult, în 1948 l-au făcut membru post-mortem al Academiei RPR. Uitasem complet de el când, acum câţiva ani, am cumpărat de la un buchinist singura lui carte, apărută în 1935, ‘URSS azi’. Cartea avea o dedicaţie foarte elogioasă către Petre Pandrea. Din memoriile lui Pandrea, dar şi din cartea lui Stelian Tănase, ‘Clienţii lu’ tanti Varvara’, aveam să aflu mai multe despre acest Sahia.
Era fiul unui ţăran liberal, destul de înstărit. După ce a terminat liceul, s-a călugărit la Mânăstirea Cernica, unde a stat aproape doi ani. Pe urmă a făcut o călătorie la Mormântul Sfânt, unde un cuvânt arab l-a inspirat să-şi ia pseudonimul Sahia. Neînţelegându-se prea bine cu Dumnezeu, s-a făcut ziarist de stânga şi a intrat în Partidul Comunist, aflat atunci în ilegalitate. Cu bani de la Legaţia sovietică, a scos două reviste prosovietice, repede interzise de autorităţi, şi şi-a deschis o afacere cu taxiuri.
Pandrea susţine că volumul ‘URSS azi’ l-ar fi scris inspirat de broşurile propagandistice, în limba franceză, pe care le primea de la sovietici. De-abia după aceea s-a dus în URSS, dar n-a avut noroc. A fost arestat imediat ce a ajuns la Moscova, aşa că n-a văzut nimic din măreţele realizări ale primului stat comunist din lume. Se pare că, totuşi, cu ceva s-a procopsit în celulele îngheţate ale celebrei închisori Liubianka: cu o tuberculoză. Care l-a trimis rapid în mormânt. (Ştefan Agopian, ‘Academia Caţavencu’)
Citeste si articolele:
- Luiza Mirela Mirea, impuscata in frunte de securistii lui Ceausescu (21 decembrie 1989)
- Cine-i deznoda şireturile ultimului dictator comunist al României
- Ce făcea armata la Loviluţia din 1989
- De ce torţionarul Pleşiţă ‘merita’ să apară la tembeliziunile mogulilor
- Ion Iliescu, protector de turnatori si securisti
Ion Ilici Iliescu, omul de casa al Ceausestilor | A șaptea dimensiune says:
decembrie 24th, 2015 at 20:54
[…] Eroii falşi şi mediocri ai dictaturii comuniste […]
Cel mai cum să vă zic dintre pământeni | A șaptea dimensiune says:
decembrie 25th, 2015 at 14:47
[…] Eroii falşi şi mediocri ai dictaturii comuniste […]