La 1848, fara KGB-isti, revolutia nu poate fi confiscata

vineri, ianuarie 5, 2018 11:27
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorLa 8 iunie 1848, Revoluţia burghezo-democratică din Ţara Românească încă nu începuse. Ea avea să înceapă la 9 iunie 1848, dată considerată din acea zi ca fiind începutul ei.

Evenimentul de debut a constat în adunarea maselor populare la Islaz, cu prilejul Adunării de la Islaz. Aici au luat cuvântul, unul din gura celuilalt, Ion Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu, Christian Tell, popa Radu Şapcă şi mulţi alţii pe care-i întâlnim astăzi în Bucureşti sub formă de nume de străzi. Mulţimea s-a uitat la ei, i-a ascultat, s-a scărpinat în cap şi s-a declarat satisfăcută de “Proclamaţia de la Islaz”, documentul în care era prevăzut pentru popor un viitor trăsnet.

Între timp însă, în Capitală, populaţia a lăsat orice alte preocupări şi s-a pus pe revoluţie cu toată seriozitatea, mai exact care cu pari, care cu furci, care cu topoare (în acele vremuri, aceste unelte puteau fi întâlnite şi la oraş). Peste două zile, după 48 de ore de scandal adică, domnitorul Gh. Bibescu, boier, îşi dă demisia pe 11 iunie 1848.

În condiţiile astea bizare, Proclamaţia de la Islaz devine, sub ochii uimiţi ai istoriei, constituţia Ţării Româneşti, iar Ion Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu, Gheorghe Magheru, colonelul Ion Odobescu, Nicolae Bălcescu, Christian Tell, C.A. Rosetti şi I.C. Brătianu devin guvernul ei. În fruntea executivului revoluţionar a fost instalat mitropolitul Neofit, numit special pentru a păstra, în acele nesigure împrejurări, legătura cu cerul.

Incredibil în aparenţă, dar adevărat în realitatea ei cronologică, guvernarea Neofit a fost la cârma ţării vreo trei luni şi jumătate, până în septembrie 1848, când vom vedea noi, în episodul următor, de ce s-a întrerupt revoluţia aşa brusc. (“Academia Caţavencu”, nr. 399/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu