La ei, în Anglia, baronii merg la puşcărie. La noi, în România, baronii roşii sunt votaţi şi conduc ţara

luni, aprilie 22, 2019 9:37
Posted in category Literatura

Citat GogaLa ei, în Anglia, baronii merg la puşcărie pentru o minciună. La noi, în Românica, acea ţară de mâna a şaptea unde mafioţii politici fură fără să dea socoteală nimănui, criminalii, violatorii, tâlharii etc. sunt graţiaţi şi sunt favorizaţi prin legile date de PSD = ciuma roşie, grupare de mafioţi şi interlopi votaţi de jegurile societăţii, de scursurile care-şi vând ţara pentru 100 de lei în plus la pensie sau salariu, creştere anulată oricum de inflaţie, dar prostul este prost şi dacă-i inflaţie, iar puterea lui de cumpărare scade, nu creşte. Iată, mai jos, un material pe această temă.

Scriitor în vogă, multimilionar şi membru greu al parlamentului conservator, sir Jeffrey Archer (înnobilat de regină) îşi savura din plin celebritatea în acea dimineaţă de iulie. Spre amiază, însă, un tribunal din Londra îi face praf dulcele huzur şi-l aruncă pe milord în cea mai dură puşcărie a momentului, Belmarsh (poreclită de deţinuţi Hellmarsh – “Mlaştina iadului”).

Condamnarea priveşte un păcat de tinereţe: Jeffrey a încălecat cu bună ştiinţă pe dama altuia şi, ca un boier englez ce se afla, a reperat onoarea cucoanei cu o mărturie mincinoasă. Aşa se face că sperjurul ăsta vechi de douăzeci de ani l-a trimis pe bietul milionar la bulău în luna iulie a anului 2001.

Contactul cu temniţa nu-l dă însă gata pe sir. Ba, după câteva ceasuri petrecute printre criminali, ideea unui jurnal de puşcărie e gata înfiripată. Cartea (Jeffrey Archer, Jurnalul unui lord întemniţat) apare câteva luni mai târziu şi e un best-seller categoric.

Jeffrey devine repede vedeta închisorii fiindcă mai toţi ucigaşii îi citiseră romanele. Gardienii îi cer autografe, violatorii – sfaturi literare, iar traficanţii de droguri îi fac confesiuni. Personaje bizare, tragice şi pline de unor defilează prin celula autorului, iar Jeffrey le încondeiază sârguincios, pentru jurnal. O lume fabuloasă prinde contur, cu eroi scăpaţi dintr-o curte modernă a miracolelor, cu infracţiunile aduse la zi, la realitatea cocainei şi a magistraţilor pedofili.

Dar lovitura cea mare constă în mărturisirile complete ale unui distribuitor de heroină. Jeffrey are norocul să dea peste un infractor cuprins de năbădăile căinţei, care îi oferă pe tavă schema circulaţiei drogurilor în puşcăriile englezeşti. Dezvăluirile, care surprind în ofsaid întregul sistem penitenciar al Albionului, fac vâlvă.

Cireaşa de pe tort (care, între noi fie vorba, nu lipsea prea des din meniul vieţaşilor)e relatarea unui deţinut pe nume Fletch. La numai 12 ani, Fletch a fost răpit de proxeneţi şi băgat direct în pâine. Astfel, timp de 6 ani, puştiul a fost sodomizat de poliţişti, procurori, judecători, politicieni şi chiar vedete de televiziune.

După publicare, cartea a triplat milioanele lui Jeffrey Archer, iar autorul ei şi-a petrecut restul pedepsei într-o puşcărie deschisă, un fel de vila lui Ceauşescu de la Neptun, dar cu gazonul mult mai bine tuns.

Felul în care acest lord englez a reuşit să lupte împotriva corupţiei e o adevărată lecţie pentru baronii noştri de partid, multimilionari şi ei. Baroni pe care, dacă vrem să-i vedem luptând cu adevărat împotriva corupţiei, se pare că va trebui să aşteptăm să fie arestaţi. (“Academia Caţavencu”, nr. 600/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu