A șaptea dimensiune

Oliver Sacks, Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie Oamenii de ştiinţă sunt nişte personaje ale căror minţi caută cu o curiozitate nebună să extragă reguli şi din piatră seacă. Iar cum regulile sunt inversul excepţiilor, imaginaţi-vă că tot succesul de box-office al ştiinţei a constat în capacitatea savanţilor de a generaliza cazurile izolate […]

Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile Nu cred că e cititor în ţara asta care să nu se chinuie niţeluş citindu-l pe Cărtărescu. Munceşti la el, nu glumă, iar dacă eşti serios, o lectură orbitoare te duce la o săptămână, poate chiar două. Mai revii, mai reiei un pasaj şi iar mai pierzi nişte timp. […]

Stephen W. Hawking, Scurtă istorie a timpului: de la Big Bang la găurile negre Pentru cei care au fugit de matematică în liceu, pentru cei pe care spaima de Gauss, Newton şi Einstein i-a făcut studenţi la Drept, pentru cei pe care ecuaţiile lui Maxwell i-au alungat la Litere şi Geografie, pentru cei pe care […]

Vladimir Makanin, Underground „Eu aş fi crezut că această libertate (cea obţinută după căderea comunismului, n.m.) ar putea să ducă la valorificarea unui potenţial enorm pentru literatură şi anume ce ni s-a întâmplat nouă, tuturor, vreme de patruzeci de ani. Sunt în momentul de faţă în Rusia câteva sute de romane care tratează acest subiect.” […]

Nadia Comăneci, Scrisori către o tânără gimnastă Nu mi-am închipuit niciodată că voi scrie despre Nadia Comăneci. Motivele sunt două: din cauza fotbalului m-am scârbit de sport (ăla de pe micul ecran, când te umfli de bere şi suferi că un derbedeu n-a dat gol) şi, în al doilea rând, nu credeam că gimnasta va […]

Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez Tot privind-o, ne-am obişnuit să vedem în România o ţară dulcică. Ne trezim dimineaţa cu ea, mergem prin ea la serviciu, zilnic ne ciocnim de locuitorii ei şi rutina asta domestică ne face să credem că ea, România, este o ţară drăguţă, chiar frumuşică. Normal, nu ne-am născut în […]

Imre Kertesz, Drapelul englez (proză scurtă) Recunosc, m-am apropiat cu greu de cărticica de proză scurtă a lui Imre Kertesz, premiantul Nobel, promoţia 2002. I-am dat târcoale săptămâni în şir, am amuşinat pagini la întâmplare, dar organul lecturii nu s-a lăsat înduplecat. Erau, desigur, şi micile mele prejudecăţi despre dramele decantate din suferinţa lagărelor sau […]